Stefan Zweig, Jucătorul de șah

În anii de început ai celui de-al Doilea Război Mondial, la bordul unui pachebot ce se îndreaptă spre Buenos Aires, călătorii descoperă că printre ei se află un campion mondial la șah pe nume Czentovic. Talentul de șahist al jucătorului, fiu al unui luntraș sărac dintr-un sătuc slav, e dublat de o lipsă de educație apropiată de grosolănie. Printr-un concurs de împrejurări, Czentovic ajunge să se înfrunte pe tabla de șah cu un grup de călători de pe vas, pe care îi învinge cu ușurință. Atunci însă intră în scenă, cu totul surprinzător, un personaj straniu, al cărui trecut recent este legat de jocul de șah într-un mod tulburător și sumbru, ce implică o confruntare cu anchetatorii gestapoviști ai Reichului nazist. Ideea de „joc al minții” capătă astfel o semnificație mult mai amplă, iar înfruntarea ce se prefigurează pe pachebot e doar ecoul alteia, mult mai teribilă.