Editură

Anul trecut, pregătind un capitol pentru monografia Bibliotecii Jude­țe­ne „Gheorghe Asachiˮ Iași, privitor la is­toria de început a acestei instituții, m‑am folosit pe presa ieșeană inter­be­li­că, deoarece astăzi, datorită ultimei confla­gra­ții mondiale, documentele de or­ga­ni­zare internă (administrativă), dar și fondul de carte din perioada din­tre cele două războaie, s‑au risipit[1].

Prezentăm câteva dintre personalităţile fondatoare ale Bibliotecii Municipale ieşene, respectiv ale Bibliotecii Populare „Ion Creangăˮ; menţionăm că această listă este selectivă şi va putea fi, pe viitor, augmentată. De asemenea, s-ar putea întocmi o listă a donatorilor de carte, începând de la 1920 şi până în zilele noastre. Medalioanele biografice

Înființarea unei secții pentru copii fusese declarată încă din 1950, odată cu punerea temeliilor bibliotecii regionale[1]. Importanța ei era evidentă: formarea unor noi mentalități, preluate de la cele mai fragede vârste, încât sămânța comunismului să rodească pe un sol cât mai facil exploatabil. Firește, modelul nu putea fi decât cel

Constituit mai cu seamă în deceniile cinci‑opt ale veacului trecut, fondul lucrărilor de patrimoniu din Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachiˮ Iaşi (în continuare: BJ Iaşi) cuprinde cărţi vechi şi rare, româneşti şi străine, ediţii princeps, editate în marile centre tipografice, lucrări manuscrise sau conţinând valoroase ex‑libris‑uri, însemnări de proprietate, dedicaţii, diverse

O nouă etapă în evoluția bibliotecii publice a orașului Iași s‑a deschis odată cu procesul regionalizării, anunțat de legea nr. 5 din septembrie 1950. De fapt, este impropriu spus „o nouă etapă”, deoarece o nouă bibliotecă va fi înființată și nici măcar din cenușa celei vechi. Nu exista fond de

Dacă omenirea ar fi avut posibilitatea să‑şi acopere integral nevoile de consum (informaționale) cu ceea ce avea la dispoziţie, prin cultura – ca ştiinţă – noi, bibliotecarii (cei care lucrează cu cartea și o promovează) am fi fost de prisos. Sarcina fundamentală asumată de bibliotecari a fost, este și va

Fondată în 1920, ca o secțiune a Muzeului Municipal, reorganizată în anii 1935‑1937, închisă în perioada ultimei conflagrații mondiale, redeschisă în 1944 și complet reorganizată în 1950, cu întregul fond de carte risipit în anii războiului, Biblioteca Județeană „Gh. Asachiˮ Iași a cunoscut, de‑a lungul timpului, mai multe restructurări impuse

Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” Iaşi, Facultatea de Horticultură din cadrul USAMV Iaşi, SC APAVITAL SA Iaşi, Agenţia pentru Protecţia Mediului Iaşi și Liceul Tehnologic „Petru Poni” au avut ca preocupare permanentă realizarea unor proiecte care să susţină colaborarea educaţională în comunitatea ieşeană prin realizarea unei legături strânse între elevi, studenţi

Dacă ai o grădină şi o bibliotecă, ai tot ceea ce îţi trebuie. (Cicero) Un fenomen îngrijorător: desființarea de biblioteci Făcând trimitere la datele Institutului Național de Statistică, articolul sugestiv intitulat Apocalipsa bibliotecilor şcolare. Topul zonelor geografice de unde dispar[1], publicat în ziarul „Adevărul” din 23 mai 2019, atrage atenția

Rigoarea bibliologică s‑a dovedit a fi, de‑a lungul timpului, un fel de barometru al interesului pentru ştiinţa cărţii. În toate literaturile cunoscute, textul considerat cel dintâi e posibil să aibă în spate o anume tradiţie şi măcar un oa­recare exerciţiu, apoi spaţiul de afecţiune, de elecţiune, de gândire… Se afirmă

August Treboniu Laurian (1810-1881), personalitate marcantă a culturii române din veacul al XIX-lea, s-a afirmat, mai ales, ca filolog, istoric şi om politic, fiind unul dintre întemeietorii Academiei Române, for cultural la conducerea căruia s-a şi aflat un timp[1]. A desfăşurat o prodigioasă activitate publicistică şi a fost un reper

Pentru Ionel Teodoreanu, Iaşul e un topos literar încărcat de semnificaţii şi spectacular ca avataruri. Feţele oraşului în care scriitorul s-a născut şi a trăit o perioadă lungă de timp[1] („oraşul care are poeţi şi n-are primar”, „oraşul lepădat de viaţă în istorie” sau „cetatea umbrelor” din La Medeleni, „biata

Învăţătură, şcoală, dascăl reprezintă elemente‑cheie ale călătoriei iniţiatice pe care „băietul prizărit, ruşinos şi fricos” din Humuleşti o face în numele cunoaşterii. Ne propunem să evidenţiem metodele didactice, relaţia dintre elevi şi dascăli, dar şi rostul învăţăturii din alt veac, aşa cum au fost notate în opera de maturitate a

Motto: „Amintirea copilăriei, cu timpul ei încet, aproape zeiesc, capătă în imaginaţia noastră retrospectivă (căci ce altceva e memoria?) caracteristici mitice: e forma personală a legendelor despre o vârstă de aur a omenirii iremediabil pierdută. Chiar copilăriile obiectiv nefericite sunt mai târziu învăluite într‑un aer paradisiac. Căci imaginaţia retrospectivă –

Motto: „Miracolul creşterii şi educării unui copil este că nu ştim niciodată cum se va schimba şi cine va deveni”. Eileen Kennedy‑Moore   Acţiunile voluntare despre care dorim să tratăm în prezenta lucrare nu pot fi separate de psihologia socială, de intervenţia socială, de economia socială, deoarece toate aceste variabile

De aproape patruzeci de ani, pe căile de acces în Cetatea de pe cele şapte coline, cea de la sud, dinspre Vaslui, şi cea de la nord‑vest, dinspre Tg. Frumos, mu­nicipiul Iaşi îşi întâmpină onoraţii săi oaspeţi – trecători ocazionali prin aceas­tă vatră străveche de istorie, cultură şi spiritualitate românească

Cenzura a reprezentat de‑a lungul timpului o metodă de control a maselor, care s‑a exercitat prin înlăturarea acelor pasaje, fraze sau capitole ce contraveneau din punct de vedere politic, moral sau social cu ideologia dintr‑un anu­­mit stat. În statele unde s‑a practicat cenzura, aceasta a fost strâns legată de ideologie,

Ediţii de patrimoniu ale operei lui Dimitrie Cantemir aflate în colecţiile Bibliotecii Judeţene „Gh. Asachi” Iaşi Anul 2016 a marcat împlinirea a 300 de ani de la finalizarea de către Dimitrie Cantemir a două dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, ambele în lim­ba latină, Historia incrementorum atque decrementorum Aulae

Etica scrisului şi etica lecturii Ajungem la întrebarea lui Hillis Miller: dacă lectura unui text poate fi şi un act etic, ca parte din conduita noastră în viaţă, cu propriile ei efecte măsurabile şi cu răspunderile aferente? Înţelegem că actul lecturii prin el însuşi este o reacţie la o necesitate

Sfârşitul secolului al XIX‑lea şi începutul secolului al XX-lea impun, în poezia italiană, un termen rămas şi astăzi cu slabe ecouri în spaţiul românesc, şi anume il crepuscolarismo, derivând din titlul pe care criticul Giuseppe Antonio Bor­gese îl dădea articolului său publicat, în 1910, în revista La Stampa pentru a

Într‑o largă panoplie a reprezentărilor literare, Iaşii ocupă un loc întru totul privilegiat. Trebuie să precizăm de la bun început că optăm şi noi pentru for­ma Iaşii în loc de Iaşul, din multe motive, inclusiv cel de ordin eufonic. Desigur, mult mai la îndemână ne este folosirea, considerată astăzi mai

„Îmi imaginez Paradisul ca pe un fel de bibliotecă.” Jorge Luis Borges   Alberto Manguel a visat toată viața să devină bibliotecar; n‑a fost să fie, deși de când se știe trăiește printre cărți. De altfel, consideră că arta lecturii ne de­finește ca specie, cititul fiind o adevărată activitate creatoare.

Motto: „Cartea care merită citită nu e cea care gândeşte pentru tine, ci cartea care te face să gândeşti.” James McCosh   Asistăm tăcuţi (dar nu indiferenţi) la o manifestare culturală interesantă, (pentru mine personal chiar bulversantă); cărţi risipite ordonat pe bănci, în tram­vaie, autobuze, staţii de aşteptare, grădini publice,

Cel pentru care arta are valoare este omul, tot el o creează şi o recunoaşte. O definiţie singulară, clară şi obiectivă a artei este greu de aflat, pentru că fiecare defi­neşte arta în funcţie de ce aşteaptă, sau nu aşteaptă de la ea, în funcţie de experien­ţele estetice anterioare ce

Non sperate di liberarvi dei libri! (Umberto Eco)   Preambul. În zorii Renașterii, într‑o scrisoare către Giovanni Anchiseo, Frances­co Petrarca mărturisea cu o intensitate impresionantă: Non riesco a saziarmi di libri (Nu reușesc să mă satur de cărți), pentru ca mai apoi să descrie starea afectivă ce însoțește lectura: I

Ne aflăm în anul 2255, la terminalul BPC[1], orele 23.59. În mijlocul unui parc artificial, în fața unui scanner portabil sunt aliniați trei roboți specializați în identificarea, sto­carea și redistribuția informațiilor privind MG‑urile (multicultural games), pentru copiii între 1,2 și 1,9 ani. Peste fix 60 de secunde, ușa translucidă a

Asociația Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România şi Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” din Iaşi au organizat Cursul de calificare/ perfecţionare bibliotecar studii superioare. Cursul s‑a desfăşurat sub forma a două module, primul adresat introducerii în catalogare, iar cel de‑al doilea iniţierii în comunicare. Şi cum, un astfel de

Articolul de față își propune prezentarea rezultatelor unui studiu derulat cu scopul de a afla care sunt competențele‑cheie necesare managerilor culturali din România. În realizarea acestui studiu obiectivele urmărite sunt: a. identificarea competențelor‑cheie indispensabile activității de manager cultural; b. listarea competențelor‑cheie deținute conform educației primite; c. analiza nevoilor viitoare de

Într‑o lume aflată într‑o atât de rapidă și profundă schimbare, omul se confruntă cu provocări multiple, care îl fac să‑și pună întrebări. Pasivitatea, resemnarea, confortul, rezistența la schimbare nu mai sunt o opțiune. Vrem, nu vrem, trebuie să devenim exploratori curajoși și curioși, care descoperă și construiesc o lume nouă

Limba este concepută – cum se ştie – ca un cod comun care fundamentează şi face posibil schimbul de mesaje. Concepţiile mai noi pun în prim plan caracterul esenţial al comunicării, definită ca o relaţie inter‑subiectivă care „instaurează subi­ecţi capabili să vorbească şi să acţioneze atunci când se înţeleg între

La Editura Polirom, în prestigioasa colecție „Biblioteca medievală”, a apărut o foarte utilă cercetare dedicată Manuscriselor medievale occidentale din România, volum coordonat de profesorul clujean Adrian Papahagi, avându‑i colaboratori pe Adinel‑Ciprian Dincă și Andreea Mârza[1]. Proiect ambițios, a cărui realizare a necesitat mult timp și efort, acest instrument de lu­cru

Numeroase miniaturi medievale surprind imagini ale unor călugări aplecați asupra unor manuscrise fie pentru a le copia, fie pentru a le citi și reciti pentru a le memora, fie pentru a le citi, pentru a le pătrunde slova, pentru a le pune într‑un nevăzut dialog cu alte scrieri. Într‑un tablou

Indiferența și ignoranța se pare că merg alături de valorile reale și universale ale umanității, iar uneori se dovedesc mai puternice ca orice argument: societatea modernă ne‑o dovedește zilnic, prin alegerile actorilor săi, prin deciziile politice ale națiunilor, prin starea de fapt a istoriei la timpul prezent. Istoria noastră personală,

Definiții ale cărții, digitizării, tehnologiei actuale Pentru o mai bună incursiune a subiectului propus pentru această temă, pro­pun să trecem în revistă câteva definiții importante ale cuvintelor‑cheie anunțate. Mai întâi de toate, trebuie spus că tema pe care am ales‑o spre studiu vine ca urmare a noului val de digitizare

„Un bibliotecar este o gazdă sau un vrăjitor. Acolo, între cărți și proiecte. E cel ce stă de vorbă cu scriitorii de ieri și de azi și, deopotrivă, cu cititorii mari și mici.” (Elev clasa a XI‑a din Buzău) Am început cu aceste cuvinte rostite, la o vizită în bibliotecă,

Motto: „Suntem singura specie de pe această planetă din câte știm noi, care a inventat o memorie comună care nu este depozitată nici în genele noastre, nici în creierele noastre. Depozitul acestei memorii se numește Bibliotecă”. (Carl Sagan)  „Apărători ai dreptului la intimitate, la instruire, la gândire independentă, şi, mai

Cercetarea vechii culturi scrise, păstrată sub diverse forme (carte tipărită, broşuri, foi volante, seriale, manuscrise, însemnări, reproduceri artistice sau vizuale, litografii), reprezintă un fapt însemnat, nu doar pentru că sunt relevate, în acest fel, informaţii preţioase despre oameni, fapte şi mentalităţi din trecut, ci şi pentru a cunoaşte cât mai

Dacă încercăm să plasăm actul lecturii sub aripa rigorii ştiinţei, încă o încercare de după multe altele, o facem prin analogie, ştiind că cercetarea sociolo­gică a literaturii, care a atras după sine şi cercetarea cititului, cel puţin în ulti­mii 40‑50 de ani, a condus de la o simplă atitudine la

Introducere, istorie literară, context Costache Olăreanu face parte din aşa‑numita Şcoală de la Târgovişte, alături de Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Tudor Ţopa, Alexandru George, Petru Creţia. Ceea ce este specific acestor autori este faptul că ei nu au debutat în volum decât foarte târziu, mai precis atunci când condiţiile

Scrisul este un mod de a interpreta roluri, de a încerca măşti, de a asuma roluri nu pentru a te distra ci, dintr‑o nevoie disperată, nu pentru propăşirea eului, ci pentru propăşirea scrisului. Farmecul creaţiei nu este dat aşa cum s‑ar putea crede doar de suportul evenimenţial al copilăriei, ci