Distribuie
La Editura Polirom, în prestigioasa colecție „Biblioteca medievală”, a apărut o foarte utilă cercetare dedicată Manuscriselor medievale occidentale din România, volum coordonat de profesorul clujean Adrian Papahagi, avându‑i colaboratori pe Adinel‑Ciprian Dincă și Andreea Mârza[1]. Proiect ambițios, a cărui realizare a necesitat mult timp și efort, acest instrument de lucru oferă o radiografie completă – exhaustivă chiar – a tuturor manuscriselor medievale în grafie latină, păstrate în bibliotecile, muzeele și depozitele arhivistice din România.
O asemenea muncă a necesitat minuțiozitate și atenție, de care autorii au dat dovadă pe tot parcursul volumului. Totuși, census‑ul în cauză oferă o descriere minimală, nefiind un catalog, dar nici o simplă listă. Așa cum se menționează la p. 12, „volumul este primul inventar național al acestor manuscrise și aduce la lumină codici necunoscuți până în prezent”.
După Cuvântul înainte, urmează un edificator studiu introductiv (pp. 11‑22), din care aflăm locurile de păstrare a manuscriselor occidentale medievale. Majoritatea se află pe teritoriul Transilvaniei (lesne de înțeles, luând în calcul că această provincie a fost integrată Ungariei mult timp și conectată, prin centrele mănăstirești, la catolicismul apusean), dar ele se regăsesc și în Banat sau Crișana. Localitățile unde întâlnim asemenea piese de tezaur sunt următoarele: Brașov, Cluj‑Napoca, Sibiu, Sighișoara, Târgu‑Mureș, Timișoara, Cisnădie, Gheorgheni, Mediaș, Odorheiu Secuiesc, Sfântu Gheorghe, București. E important de precizat că proveniența cărții manuscrise medievale are două surse: 1. Scrieri păstrate neîntrerupt de instituțiile locale, începând cu Evul Mediu; 2. Achiziții în modernitate.
Investigarea acestor bunuri de patrimoniu – dar și a câtorva inventare de epocă – a relevat distrugeri aproape în totalitate ale unor fonduri valoroase, datorate unor incursiuni străine (spre exemplu, invazia tătaro‑mongolă din 1241), conflictelor interne (atacul sașilor împotriva sediului Episcopal de la Alba Iulia, în 1277) sau focurilor. Toate aceste motive au făcut ca cea mai mare parte a manuscriselor păstrate până în prezent să fie achiziții ale epocii moderne, datorate unor bibliofili și oameni de cultură, printre care s‑au remarcat Ignatius Batthyány (1741‑1798), Samuel von Brukenthal (1721‑1803), Sámuel Teleki (1739-1822) sau Timotei Cipariu (1805‑1887).
În unele situaţii, pierderile s‑au arătat totale şi iremediabile. De exemplu, la Brașov, oraș care, la 1473, a dat un rector al Universității din Viena și numeroși studenți aceleiași instituții de învățământ superior (un număr de 77 între 1453 și 1630), au ajuns multe manuscrise pe filieră dominicană, iar reforma luterană nu a distrus colecțiile medievale existente. În schimb, incendiul din 1689 a făcut să se piardă în întregime biblioteca gimnaziului luteran, care număra, potrivit unui inventar din 1575, 172 de volume, dintre care cel puțin 50 erau manu scriptum. Un caz similar s‑a petrecut la Bistrița, prosperă așezare urbană în Evul Mediu, dar unde nu a supraviețuit Reformei niciun manuscris.
O colecție importantă de carte medievală (sec. XIII‑XVI), aflată în directă legătură cu trecutul actualului spațiu românesc, se păstrează astăzi în Biblioteca Muzeului Național Brukenthal din Sibiu. Aici sunt depozitate 560 de titluri tipărite anterior anului 1542, 442 de incunabule și 72 de manuscrise. Însă, colecția cea mai mare din punct de vedere numeric se află la Biblioteca Batthyaneum din Alba‑Iulia: 301 de poziţii din census, dintr‑un total de 515! Tot la această filială a Bibliotecii Naționale se păstrează și cel mai vechi codice din țara noastră (e vorba de cunoscutul Codex Aureus, datat aprox. 810). Cunoscut episcop catolic, Ignatius Batthyány a cumpărat biblioteca contelui italian Migazzi, arhiepiscop al Vienei între 1857 și 1803; de asemenea, a achiziționat cel puțin 116 volume de la municipalitatea orașului Levoča (azi în Slovacia) sau a primit altele în dar, cu ocazia vizitelor pastorale.
Proveniența manuscriselor medievale occidentale păstrate la Biblioteca Academiei Române e, în cele mai multe cazuri, obscură. Ca fapt divers, o copie a unei lucrări din 1370 a ajuns în Țara Românească, conform unei însemnări, adusă de soldații români care au participat la asediul Vienei, în 1783 (nr. 318, p. 121).
Fiecare descriere oferă informații despre aspectul material al cărților, legătură, identificarea sumară a tipului de scriere, prezența miniaturilor și a inițialelor decorate, tipul și cromatica acestora, proveniența, trimiterea spre literatura de specialitate etc. Limita cronologică superioară la care s‑au raportat alcătuitorii acestui repertoriu e anul 1525, dar au fost incluse și „câteva manuscrise de origine sau proveniență transilvăneană copiate ulterior, dar înainte de Reforma protestantă, datorită importanței lor pentru istoria cărții în țara noastră” (p. 13); au fost luate în calcul doar operele care sunt întregi sau care au cotă de format individuală, fiind lăsate deoparte adnotările medievale la incunabule, notițele incluse în tipărituri sau fragmente de codici aflate în legăturile altor cărți. Autorii precizează că descrierea fragmentelor de manuscrise medievale din țara noastră ar putea constitui un proiect distinct, căci numărul pieselor se ridică la câteva mii.
Anexa acestei lucrări cuprinde trimiterea spre zece manuscrise catalogate în sec. XIX‑XX, dar care sunt, astăzi, nereperabile; printre acestea, și unul păstrat cândva la Muzeul Secuiesc al Ciucului din Miercurea Ciuc, „copiat pentru uzul franciscanilor din Moldova și, lucru rar pentru un manuscris latin, poate chiar în acea provincie” (p. 17).
Identificarea și descrierea acestor bunuri de patrimoniu a presupus parcurgerea unei bibliografii impresionante (redată la pp. 183‑209), în limbile română, engleză, maghiară, germană, franceză, italiană. Totodată, a fost nevoie de o bună cunoaștere a latinei medievale, pentru a descifra note și însemnări marginale, date despre proprietari etc. La sfârșit, se regăsesc mai mulți Indici, organizați în funcție de autori și texte, proveniență, copiști, limbi (altele decât latina), manuscrise decorate și cu notații muzicale, datarea scrierilor. Cele 16 planșe color, care încheie census‑ul prezentat aici, ne oferă o incursiune în dimensiunea estetică a unei lumi fascinante, în care puterea cuvântului așternut pe hârtie era o credință împărtășită de majoritatea oamenilor.
Cartea de față, model de cercetare științifică, va rămâne mult timp de acum înainte un punct de reper. Ea are menirea de a readuce în actualitate patrimoniul medieval scris și de a suscita investigații amănunțite, căci fiecare titlu descris poate să constituie subiectul unor studii temeinice. De asemenea, volumul oferă celor interesați direcții noi și ipoteze de lucru, motiv pentru care autorii merită aprecierea noastră, a tuturor.
[1] Adrian Papahagi (coord.), Adinel‑Ciprian Dincă, Andreea Mârza, Manuscrisele medievale occidentale din România: census, Iaşi, Editura Polirom, col. „Biblioteca medievală”, 2019, 240 p., [16] f. pl. color.
Articole similare
Vineri, 17 aprilie 2026, de la orele 10.00 și 11.00, Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași în parteneriat cu Liceul Teoretic „Ion Neculce” Iași, va desfășura noi activități, dedicate copiilor Sărbători Pascale. Elevii claselor primare, coordonați de prof. religie Elena Miron, prof. înv. primar Corina Lavric și prof. înv. primar Anca Anghel, vor participa la două întâlniri în care vom descoperi cărți legate de Sărbătorile Pascale, despre alte sărbători celebrate în apropierea Sfintelor Paști, vom citi și vom afla despre acestea date mai puțin cunoscute. Aceste ateliere vor avea loc la școala
„Tinerii muzicieni se formează nu numai prin interacțiunea cu profesorii, ci și cu publicul, astfel își probează aptitudinile și se autocunosc.” Mihai Cosmei Muzicologul Mihail Cozmei (10 octombrie 1931, Huși -12 aprilie 2026, Iași) profesor universitar, rector al ai Universității Naționale de Arte "G. Enescu" din Iași, scriitor, publicist. Și-a dedicat întreaga viață studiului, cercetării și promovării artei sonore, formând generații de muzicieni și contribuind la dezvoltarea muzicologiei în România. Parcursul său intelectual, consolidat prin studii la Conservatorul din București și prin stagii de specializare la Moscova și Roma,
Stimați utilizatori, În perioada 10-13 aprilie 2026, Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” Iaşi nu are program de lucru cu publicul. Vă aşteptăm începând cu data de 14 aprilie la sediul central şi filiale. Vă dorim lumină, inspiraţie şi bucuria descoperirii în fiecare pagină! Paşte binecuvântat!
