„Provocările bibliotecii în societatea contemporană” – Elena Zanet

Într‑o lume aflată într‑o atât de rapidă și profundă schimbare, omul se confruntă cu provocări multiple, care îl fac să‑și pună întrebări. Pasivitatea, resemnarea, confortul, rezistența la schimbare nu mai sunt o opțiune. Vrem, nu vrem, trebuie să devenim exploratori curajoși și curioși, care descoperă și construiesc o lume nouă a bibliotecilor. În viteza cu care se produc schimbările, nu e timp să se instaleze obișnuința – care adeseori relaxează vigilența și creează iluzia de funcționalitate.

Astăzi, ce nu merge este vizibil imediat. Este un proces de evoluție care generează inspirație și inovație. Încet, dar sigur, omul înțelege răspunderea pe care o are atunci când creează și construiește. Nu mai e loc de fatalism. E vremea conștiinței de sine.

 

Bibliotecile oferă mediul de siguranță al accesului la cunoaștere. Atât bibliotecile academice, cât și cele publice, școlare și comunale au acces deschis la informația solicitată de utilizatorii dornici să cunoască, să exploreze. Bibliotecile sunt destinate să ofere un spațiu neutru și adecvat, în care se înţelege această libertate de cunoaștere ca fiind cel mai bun mijloc de a conduce la reflecții critice și inovatoare.

Bibliotecile sunt centrul‑motor al sistemului de inovare. De la stimularea literaturii și curiozitatea copiilor, către furnizarea informației la tinerii și studenții care doresc să devină experți și să susțină marile istorii științifice ale lumii și alte tipuri de cunoaștere, toate sunt indispensabile progresului. De asemenea, bibliotecile sunt gardienii trecutului ce conțin colecții rare de cărți, documente, manuscrise, incunabule ce sunt definitorii pentru fiecare civilizație în parte. Datorită livrării documentelor prin serviciul de împrumut interbiblio­te­car național și internațional, unde se aplică tariful legal, este posibil să împărtășim copii ale cărților și alte documente între biblioteci (indiferent de tipul lor), salvând bugetul cercetătorilor și timpul călătoriei. Aceste colecții rare și unice aflate în patrimoniul cultural local al fiecărei biblioteci sunt esențiale pentru înțelegerea istoriei cunoașterii și sprijin pentru dezvoltarea și călătoria informației către tendințele actuale ale societății moderne.

Tehnologia digitală oferă un imens potențial de dezvoltare și distribuire a no­ilor idei de cunoaștere. Utilizatorii noștri sunt conștienți de acest lucru și aștep­tările lor ne fac părtași la cât de simplu și ușor ai acces la informația dorită și so­licitată (mai ales în spațiul unei biblioteci), indiferent de granițe și schimbare în funcție de obiectivul propus, respectând copyright‑ul, pentru a promova inovația.

Definiția unei biblioteci este în continuă schimbare. Bibliotecile sunt spații de învățare, consum, împărtăşire, creare și experimentare; bibliotecile în anii informației promovează un public ce se îndreaptă spre cunoașterea accesată; bibliotecile vii­torului vor fi hiperconectate, cu accent pe social‑media, conținut și baze de date deschise. Biblioteca, în viitor, va fi locul în care oame­nii, și nu cărțile, sau chiar informația, vor fi în centrul atenției. Se știe, angajații sunt cea mai bu­nă sursă de inovație într‑o organizație. Implicarea mai mult se găsește, decât se obține. Oamenii cred în scopul, în misiunea instituției și sunt atrași de ea sau nu. Pentru a atrage oamenii și a‑i ține implicați, trebuie să le oferim un scop valoros.

Biblioteca trebuie să dispună atât de spații de învățare ergonomice – studiu individual, destinate utilizatorilor, și spații-centre de învățare active. În biblio­tecile din Australia, Paul Hamilton[1] spunea: biblioteca este o combinație spe­cifică de medii de învățare personalizată pentru cititori (cărți, materiale, ipad‑uri – tablă magnetică și realitate augmentată[2]), de interacțiune cu conținutul (fondul de carte), tehnologia, spațiul și unii cu ceilalți cu scopul de a câștiga contextual și a‑și îmbogăți cunoștințele.

Scopul fundamental al acestor medii de învățare este acela de a încuraja curiozitatea utilizatorilor neobstrucționată de preconcepțiile și barierele fizice. Când aproape fiecare utilizator deține – astăzi – o bibliotecă cu acces full‑text pe propriul device, rolul unei biblioteci fizice poate fi și mai important, nu doar un loc cu (re)surse, dar și un loc care poate crea un înțeles al cunoașterii pentru acestea.

Biblioteca în secolul actual trebuie să promoveze un spațiu comun foarte plăcut spre încurajarea explorării, creației, colaborării între semeni, elevi, studenți, profesori și conturării unei comunități. Cu toții aducem împreună ce este mai bun și inovator pentru crearea unor incubatoare de învățare active fizice și digitale. Nu în ultimul rând, bibliotecile vor constitui să fie inspirație către cunoaștere pentru tinerii noștri care vor construi noi tipuri de cunoaștere și noi înțelesuri pe domenii diverse.

Cultura inovației trebuie gestionată în mod continuu și ținută la zi cu tendințele pieței. De aceea, în acest secol când inovația ocupă un loc important ca și viteza gândurilor, cum poate biblioteca să îmbrățișeze tehnologia și la fel de bine să construiască comunități mai puternice de învățare?

Inovația în biblioteci va transforma instituția individual sau colectiv, dar ceea ce este mai important, inovația și creativitatea acelor bibliotecari care muncesc acolo vor transforma comunitatea, societatea în care activează. Bibliotecile trebuie să anticipeze nevoia de cunoaștere a cititorului și comunității.

Cele trei elemente în care biblioteca deservește un rol critic în comunitate sunt:

– accesul și incluziunea;

– învățare activă și creativitate;

– forum și cetățenie.

Tehnologia este doar o parte din ecuație; aceasta trebuie să implice noi mo­dalități de gândire în ce privește dezvoltarea capitalului uman în comunitate și în bibliotecă. Schimbarea pentru biblioteci este preîntâmpinată de modificările paradigmei organizaționale a bibliotecii, care să creeze noi ecosisteme ce permit organizației invitația de a hrăni inovația.

Strategiile ce reușesc să identifice căile prin care bibliotecile devin o voce comună recunosc oportunitățile pentru colaborare și integrează noi și diferiți campioni ai bibliotecii, care sunt: 1. superconectivitatea (componentele sale se referă la tehnologie, conectivitate), 2. oamenii, spațiu public cu tehnologia și colecțiile sale conduc la conturarea 3. spațiilor colaborative; 4. platforma pentru discuții civile și dezbatere ce poate deveni o resursă critică în promovarea infor­mației și facilitarea conversațiilor către cunoaștere; 5. designul mediului bi­bli­otecii ce augmentează educația formală prin dezvoltarea oportunităților spre învățare și creativitate în bibliotecă. Oricine calcă pragul bibliotecii poate contribui și cererile sunt preluate spre a fi experiența educațională dorită; feed­back‑ul va fi capabil să actualizeze designul pentru a reflecta nevoia și interesele comunității.

Cu o viziune clară și un management în siguranță, bibliotecile au ocazia să‑și repoziționeze misiunea în comunitate, devenind vârful resursei minții în furnizarea instrumentelor, spațiului și culturii pentru anticiparea și pregătirea nevoilor de cunoaștere ale utilizatorilor ce vor conduce la întărirea cunoștințelor membrilor comunității.

Crearea acestor noi ecosisteme iau în calcul următoarele trei axiome:

– Creativitatea vine de la colaborare,

– Colaborarea lucrează cel mai bine între oameni,

– Inovația solicită viziune și execuție.

Cultura inovației este conturată de membrii ce aduc perspective diferite și experiențe din grupurile din care parte: designeri, artiști, ingineri, meșteri, profesori etc. Bibliotecile sunt partenerii naturali pentru inovație. „Formarea comunităților și a colaboratorilor este nucleul bibliotecilor”, spunea Walter Isaacson[3].

„Bibliotecile publice nu au început ca un depozit de cărți; ele au fost locuri, spații de conversație și dialog între membrii unei colectivități. Erau «baze ale cunoașterii»”, consemna Mary Lee Kennedy[4].

Pentru comunități, schimbarea nu vine doar conectând marginile, ci conectând marginile mai multor periferii ale unor organizații. Este biblioteca soluția cea mai potrivită pentru aceste schimbări?

O rețea a partenerilor bibliotecii poate forma un ecosistem al inovației gata să asigure accesul, incluziunea, învățarea activă și viața civică în comunitatea în care activează biblioteca.

John Seely Brown[5] oferă câteva idei inovatorilor de biblioteci. 1. nu are permisiunea / obține ce dorește rapid și arată ce se poate face; pe urmă își prezin­tă scuzele! 2. arată ce poți face conform dezvoltării în spirală. Nu merge spre perfecțiune! 3. menține valoarea pentru tine și ceilalți / valoarea potrivită de mă­surare a succesului îți poate aduce credibilitate extraordinară; 4. arată și de­monstrează învățarea rapidă/activă; 5. fă conexiunile de open source și fii deschis! 6. angajează colecții mari de participanți, promovează diversitatea și colaborarea! 7. explorează cloud computing și social media – tehnologii ce conectează.

Viziunea unei biblioteci ca platformă de inovație cristalizează două obiective: 1. extinderea oportunităților spre diverse grupuri de oameni care urmăresc curiozitatea, colaborarea și experimentarea; 2. crearea, implicarea arhitecturii și setul de instrumente al comunității pentru a participa la fluidizarea cunoștințelor și beneficiul acestora de la etapa învățării și inovației până la creativitate și colaborare.

Cele trei aspecte ale misiunii unei biblioteci publice sunt: accesul, învățarea și angajamentul comunității ca set de strategii practice de dezvoltare pentru împuternicirea colectivității – bază a ecosistemelor de inovație.

 

Inovație prin design:

Un rol al bibliotecii implică (pe lângă accesul și împrumutul promovării platformei de învățare, inovație și creativitate) nevoia de a gândi într‑un mod diferit a mijloacelor și noilor nevoi de dezvoltare în cercetarea utilizatorilor în linie (conexiune) cu rolul schimbător.

Gândirea – ca mod de proiectare – reflectă, în general, trei moduri de reflecție[6]:

Cei 3 I – Inspirație: încorporând o provocare;

– Idealizare / Ideație: bazat pe schimbare, generăm idei;

– Iterare: punând idei în lume și (re)iterându‑le cu alți utilizatori adesea prin procesul de co‑creație.

Michelle Tucker a identificat trei motive pentru care bibliotecile publice pot fi excepțional de bine echipate și adaptate proiectării gândirii de a crea ecosisteme pentru inovație:

1. Bibliotecile sunt vii: prin spațiile dedicate studiului pentru utilizatori, bibliotecarii observă, pun întrebări și experimentează zilnic. Astfel permit crearea de prototipuri vii, cicluri de scurtă durată de experimentare și co‑creație.
2. Bibliotecarii sunt designerii de servicii excelente: ei cunosc comunitatea cel mai bine. Leaderii au nevoie de pârghiile acestea dintre ei și angajați pentru a distribui mijlocul (calea) cea mai potrivită pentru soluția cea mai adecvată.
3. Bibliotecile sunt infrastructuri comunitare în rețea: soluțiile cele mai reușite răsar din proiectarea gândirii colective din cadrul unei biblioteci cu instituțiile ce fac acele parteneriate viabile și conduc la soluții sistematice, complexe și comunitare.

În timp ce bibliotecile împărtășesc o afinitate naturală cu câteva aspecte de proiectarea gândirii, sunt și câteva tensiuni ce se pot naște în funcție de bibliotecă și spațiu:

 

Biblioteci publice	Proiectarea gândirii
1. așteptările și evaluările performanței sectorului public sunt adaptate prin reflecțiile datelor istorice și analizelor comparative	1. designerii se canalizează să construiască viitorul, simțind mai mult decât trăindu‑l
2. cercetarea în contextul bibliotecii este adesea cel în care căutăm să răspundă la întrebări	2. cercetarea în proiectarea gândirii este adesea cel de deschiderea unor întrebări și cel de a te simți confortabil cu ambiguitatea
3. luarea de riscuri în calcul este limitată!	3. nereușita este îmbrățișată! (nu ai câștigat, continuă!)
4. angajații bibliotecii sunt organizați în echipe structurale și operaționale	4. inovatorii sunt conduși de echipe strategice care sunt multidisciplinare ca și competență

 

Pentru rezolvarea acestor tensiuni se presupune:

– ascunderea acelor persoane cu profundă experiență și cunoaștere în­tr‑un domeniu și utilizarea persoanelor inovative puternice (care au competențe în mai mult de două discipline, domenii de experiență) și pot fi leaderii schim­bărilor în biblioteci.

– reîncadrarea cuvântului „inovație” nu ca verb = act de a face ceva, ci, mai degrabă, ca un simplu obiect timid pe care îl contextualizăm mult mai aproape de misiunea unei biblioteci. Aceasta este inovația pentru că vorbim de contextul în care‑l citim.

– Gândește global, acționează local!

 

Strategia costă oricum, deci să facem strategii bune.

Strategii practice pentru inovație și creativitate în biblioteci

Bibliotecile sunt poziționate într‑un mod unic pentru a asigura super­conec­tivitate în întreaga comunitate, indiferent de venituri, ce obligă membrii co­lectivității să se angajeze. Principalele componente ale superconectivității sunt: tehnologia, oamenii și spațiul public.

Tehnologia gratuită – un motiv important pentru care oamenii indiferent de statutul social vin la bibliotecă, pentru a primi high‑speed de accesare a informației.

Personalul bibliotecii – reimaginați ca activatori comunitari. Capacitatea de a lega viteza tehnologiei cu spațiile fizice și dorința utilizatorului de a‑și dezvolta relațiile interpersonale, colaborarea și capitalul uman.

Unde au loc schimbările după tipul de bibliotecă?[7]

56% Biblioteci Publice 25% Școli (curriculum și clase) 16% Biblioteci școlare 2% Biblioteci Academice 1% Biblioteci specializate / Altele

Spațiul public ce implică tehnologia și materialele consultative dintr‑o bibliotecă (modele spațiale de muncă pentru promovarea simplă, dar oferind servicii complexe de informare).

Bibliotecile ar trebui să dezvolte o narațiune convingătoare și să aibă parteneri capabili de acțiuni suplimentare pentru a crea o valoare mai mare în viitor. În final, schimbarea în știința educației biblioteconomice va sprijini pregătirea bibliotecarilor care să fie leaderi, mentori și curatori ai unei biblioteci superconectate ce va juca un rol demn în realitatea noastră umană.

Creativitatea și inovația bibliotecii vin, începând cu clădirea instituției, cu dezvoltarea capitalului uman, cu comunitatea din care face parte și activează bi­blioteca respectivă. Dacă întrebăm leaderii bibliotecii și ai co­munității nu nu­mai că furnizează (re)sur­se­le tangibile necesare care conduc la cercetare și experimente, dar, la fel de important, ne conduce la crearea unui cadru permisibil și sprijină oferta de personal și partenerii comunității de a deveni agenți ai schimbării.

 

Inovația prin parteneriate. Munca este exprimare de sine

Omul conștient de sine muncește conștient. Este interesat să se exprime prin ceea ce face și caută ca munca să fie pusă în slujba unui scop valoros, cu sem­nificație și rost. În plus, piața culturală se schimbă masiv. Transformarea di­gitală, inteligența artificială (AI), datele masive (big data) schimbă regulile jo­cului în toate domeniile de activitate.

Sunt opt modalități de atragere a mai multor cititori către bibliotecă:

1. parteneriate cu organizații locale și companii pentru crearea unui incubator comunitar;

Distribuirea spațiului public al bibliotecii cu o altă instituție poate fi o modalitate fantastică de a acoperi mai multe nevoi și de a atrage diferite segmente de utilizatori. Este adesea mai ușor să colaborezi cu o instituție publică locală care împărtășește același set de valori, dar poți să faci și mai mult prin parteneriate cu organizațiile private locale. Transformarea bibliotecii într‑un spațiu comunitar în care oamenii, publicul cititor ce vine să găsească informații, indiferent de vârstă să ne jucăm, să mâncăm și să bem, să ne bucurăm de timpul cu familia sau putem participa la o expoziție.

2. colaborarea cu alți bibliotecari din regiune sau alte regiuni pentru a oferi utilizatorilor servicii de bibliotecă combinate;

Parteneriatele cu organizațiile publice sau private locale reprezintă o modalitate deosebită pentru ca biblioteca să își extindă serviciile. Există însă și posibilitatea de a crea parteneriate cu alte biblioteci și de a oferi un serviciu mai atractiv utilizatorilor. Sunt numeroase beneficii atunci când se implementează acest tip de strategie, cum ar fi un singur card de membru pentru accesul la toate bibliotecile publice din rețea, accesul la toate resursele digitale combinate și posibilitatea de a returna cărțile în orice ramură din rețea. Există și provocări atunci când se ia în considerare acest tip de strategie, dar trucul este acela de a combina alegerea locală, atunci când vine vorba de stoc, cu o fuzionare regională sau mai mare a altor servicii.

3. crearea de noi spații de bibliotecă;

Pe lângă resursele pe care le oferă, bibliotecile sunt mai apreciate acum pentru spațiile lor și pentru experiențele pe care le creează pentru comunitate. Deoarece locația fizică devine un spațiu viu pentru întâlniri și interacțiuni, bibliotecile trebuie să ia în considerare dinamica la bibliotecă și să creeze spații noi. Acest lucru poate fi asigurat prin adăugarea unei cafenele pe perimetru și în alte zone în care oamenii pot interacționa deschis și pot face schimb de cunoștințe. Un spațiu de producție este un alt bun exemplu al modului în care bibliotecile permit inovarea și îi ajută pe oameni să dobândească noi competențe în timp ce își împărtășesc experiențele și resursele cu alții.

4. programe noi cu specific către publicul țintă cu nevoi speciale;

Bibliotecile publice sunt pentru toată lumea, iar toți cetățenii trebuie să aibă acces la cunoștințe. Chiar și așa, unii membri ai comunității care au nevoi speciale, iar ofertele bibliotecii pentru ei sunt limitate sau lipsesc. Pentru a avea un impact mai mare asupra vieții lor și pentru a-i orienta în mod activ în procesul de învățare, o bibliotecă poate implementa, de asemenea, noi programe spe­ci­fice pentru aceste grupuri țintă. Sprijinind integrarea refugiaților în comunitatea locală, adaptarea resurselor bibliotecii pentru a oferi persoanelor cu handicap accesul la informații și sprijinirea integrării persoanelor fără adăpost în societate, biblioteca poate juca un rol‑cheie în viața lor.

5. căutarea non‑utilizatorilor și cum să‑i atragem spre bibliotecă;

Există o linie subțire între ceea ce diferențiază un non‑utilizator de un utilizator și singura modalitate de a găsi aceste diferențe este prin cercetare. De asemenea, bibliotecile trebuie să se adapteze la aceste constatări și să facă unele schimbări în serviciile și experiența pe care le oferă.

6. achiziționarea de tehnologii inovative la bibliotecă și atragerea publicului interesat de aceste tehnologii;

Când vorbim despre tehnologie, bibliotecile au fost primele care au obținut computere și alte tehnologii și le‑au pus la dispoziția tuturor. De ce să nu fim un trendsetter (deschizător de drumuri) în utilizarea digitală și să implementăm tehnologii inovatoare, împreună cu educarea publicului cu privire la mo­dul de utilizare a acestora? Realitatea augmentată, inteligența artificială, teh­nologia blocurilor, imprimantele 3D, roboții, dronele și aplicațiile mobile sunt doar câteva dintre tehnologiile emergente care pot fi utilizate în biblioteci. Teh­nologia este o modalitate foarte bună de a crea servicii noi și interesante pentru public într‑un moment în care bibliotecile trebuie să se adapteze la nevoile în continuă schimbare ale utilizatorilor.

7. oferă utilizatorilor „cheia” către bibliotecă ca să o viziteze când doresc;

Ne stă mărturie modelul bibliotecilor din America – și‑au extins orele de lucru seara sau/și la sfârșit de săptămână, și atunci au apărut noi forme de soluții de autoservire sub formă de mașini sau software pentru diferite procese. Unelte, cum ar fi cititorii de inventar, tipărirea și copierea, plata amenzilor, pri­mi­rea materialelor returnate sau chiar distribuirea cărților, facilitează fluxul de utilizatori la bibliotecă și activitatea zilnică a personalului. De asemenea, tehnologia cu autoservire este cea mai bună soluție pentru a garanta disponibilitatea din orele normale de funcționare și pentru a vă asigura că utilizatorii pot folosi resursele bibliotecii așa cum ar face în mod normal.

8. utilizează instrumentele social media pentru a crea „vocea” bibliotecii.

Bibliotecile oferă o mulțime de evenimente creative și interesante, dar de multe ori aceste evenimente nu ajung la ochii sau urechile oamenilor. Concentrarea pe câteva instrumente online este cea mai bună modalitate de a îmbunătăți prezența bibliotecii în comunitate și de a face oamenii conștienți de existen­ța acesteia. Prin utilizarea canalelor social media, bibliotecarii pot să rămână conectați la știrile și evenimentele bibliotecii toată ziua și nu vor fi cheltuieli pe materiale promoționale (decât într‑o măsură mai mică). Redarea videoclipurilor și adăugarea câtorva videoclipuri YouTube reprezintă o tendință reală în aceste zile și este de mare folos aducerea bibliotecii în comunitatea online și informarea utilizatorilor despre evenimentele care au loc la bibliotecă. Pod­casting‑ul și blogging‑ul pot fi folosite pentru a introduce și a prezenta diverse subiecte unui public mai larg și, în același timp, puteți crea conținutul necesar pentru distribuția social media. În cele din urmă, buletinele de știri și aplicațiile de mesagerie sunt modalități eficiente de a face o legătură mai personală cu colaboratorii, partenerii, sponsorii bibliotecii.

 

Odată ce ai creat valoare, trebuie să o distribui înțelept

Trecutul și viitorul nu există în realitate. Ambele sunt creații ale imaginației noastre. Bibliotecile au nevoie să fie angajate în colaborare pentru un impact colectiv – nu doar cu partenerii mediului extern ai bibliotecii, ci și unii cu ceilalți în personalul angajat mai ales, atunci când suntem și activatori comunitari. Este nerealist să spunem că ne așteptăm ca bibliotecile să continue să facă totul pentru toți utilizatorii.

Drumul spre biblioteca viitorului este clar conservat prin păstrarea artefac­telor culturale în spații proiectate cu acest scop. Instituțiile culturale pot maximiza longevitatea funcțională, oferind în același timp oportunități de angajare care conturează un nou portret al viitorului. În această eră a tehnologiei, bibliotecile (indiferent de tipul lor) devin dinamice, mai democratizate, mai accesibile, mai orientate spre oameni. Iar aceștia își dau seama de potențialul lor prin prezența acestora în locurile iconice de la baza cunoașterii și a culturii, anume biblioteca.

[1] [www.edutopia.org ] accesat în data de 16.08.2018; [www.appsbypaulhamilton.com ] accesat în data de 16.08.2018

[2] Cf. [ https://ro.wikipedia.org ] accesat în data de 16.08.2018. Realitatea augmentată, în engleză Augmented Reality (AR), este una din aparițiile noilor media, care a relevat materialele scrise despre schimbările de paradigmă care au avut loc în special în ultima perioadă ca urmare a universalizării PC‑ului și a dispozitivelor mobile personale, acces al maselor la Internet, afaceri electronice, e‑learning, e‑servicii, Web 2.0 și social media, ca urmare a generat mult interes atât din partea producătorilor media, cât și a comunității științifice.

[3] Scriitor și jurnalist american, președinte al Aspen Institute Washington D.C.

[4] Chief Library Officer la Biblioteca Publică din New York.

[5] The Aspen Institute Communications and Society program.

[6] Michelle Tucker – Design Thinking for Libraries Toolkit.

[7] Cf. Special Report Amerian Libraries April 2018 – The Magazine from ALA (American Library Association), p.15 [https://americanlibrariesmagazine.org ] accesat în data de 16.08.2018.