„«Descrierea Moldovei» și «Creşterea şi descreşterea Imperiului Otoman» la 300 de ani” – Ciprian Teodorescu

Ediţii de patrimoniu ale operei lui Dimitrie Cantemir aflate în colecţiile Bibliotecii Judeţene „Gh. Asachi” Iaşi

Anul 2016 a marcat împlinirea a 300 de ani de la finalizarea de către Dimitrie Cantemir a două dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, ambele în lim­ba latină, Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Otho­ma­nicae, Istoria creşterii şi descreşterii Puterii Otomane, care l‑a consacrat în Occi­dent, timp de mai bine de un secol, ca principal orientalist, și Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei”, foarte cunoscută sub denumirea abreviată Descriptio Mol­da­viae, cea mai citită carte a sa în spațiul românesc, ocazie cu care le aducem în prim‑plan, într‑o perspectivă a contextului care le‑a generat, a importanței cul­turale actu­a­le a acestora și subliniem faptul că în colecțiile speciale de carte ve­che ale Bi­blio­tecii Judeţene „Gh. Asachi” Iaşi se află exemplare complete ale pri­melor ediţii ale traducerii în franceză şi germană ale Istoriei creşterii şi des­creşterii Puterii Otomane, cele apărute la Paris în 1743 și la Hamburg în 1745.

Resorturile acestor scrieri finalizate în 1716, în Rusia, după retragerea în urma înfrângerii armatelor rusă și moldovene de cea otomană, la Stănilești, în vara anului 1711, pot fi găsite și în contextul anului 1714, cu doi ani mai devreme, dată care marchează primirea principelui moldav în Academia din Berlin, eveniment care se constituie în prima recunoaştere majoră a unei personalităţi ştiinţifice române în forurile cele mai înalte ale vieţii academice occidentale. Cel care avea să fie numit de către contemporani principe al geniilor şi geniu al principilor, primea la 11 iulie 1714 diploma şi inelul Academiei de Ştiinţe din Berlin, ca recunoaştere a calităţii de membru al acesteia. Acestea erau tri­mise, împreună cu invitaţia de a lucra împreună cu ceilalţi academicieni, chiar de către figura cea mai recunoscută a instituţiei şi cel cu care Cantemir va purta o prodigioasă corespondenţă, marele savant german Gottfried Wilhelm Leibniz. Alegerea lui Dimitrie Cantemir ca membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin, în iulie 1714, denotă că la acel moment era deja un nume de pres­tigiu în Europa sub raportul activităţii ştiinţifice, alegerea sa ca academician fiind recunoaşterea sa ca un egal al învăţaţilor timpului. Documentele con­semnează că în şedinţa Consiliului Academiei din Berlin din 1 august 1714, con­statându‑se agrementul Protectorului (regele Prusiei), se confirmă primirea lui Dimitrie Cantemir în Academie. Acceptarea cererii lui Dimitrie Cantemir, datată 11 iulie 1714, s‑a concretizat în acordarea Diplomei de membru al Aca­demiei de Ştiinţe din Berlin, în care se menționează în retorica aulică medie­vală: ”Pe vremea când Marte stăpânea mai cu putere decât Palas, o astfel de întâlnire se arăta a fi mai mult o dorinţă decât o speranţă. Dar iată că faptul şi‑a găsit împlinirea acum, când prea luminatul şi prea învăţatul Dimitrie Cantemir, principe al Imperiului Rusesc, Domn ereditar al Moldovei, dând o pildă, pe cât de demnă, pe atât de rară, şi‑a închinat numele ilustru cercetărilor ştiinţifice. Iar prin adeziunea sa, Societatea noastră a dobândit o nouă strălucire şi o podoabă neîntrecută. Ne închinăm cu smerenie în faţa bunei voinţe ce ne‑o acordă Principele nouă şi lucrărilor noastre”.

La solicitarea instituţiei berlineze, cărturarul scrie mai multe lucrări precum cele avute în vedere, dar și Monarchiarum phsyca examinatio (Cercetare naturală a monarhiilor), eseu filosofic asupra succesiunii ciclice a marilor impe­rii. Dar lucrarea primită cu cel mai mare interes în apusul european, conside­rată a fi prima contribuţie a unui român la patrimoniul culturii universale, o con­stituie Creşterea şi descreşterea Imperiului Otoman, Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae, 1716, lucrare scrisă inițial în limba latină şi cunoscând ulterior o mare răspândire, fiind tradusă în franceză, engleză, germană, rusă, adică în toate limbile de circulație ale timpului. Opera prezintă istoria Imperiului Otoman, analizează cauzele decăderii acestuia, insistând asupra po­si­bilităţilor popoarelor asuprite de a‑şi recuceri libertatea și anticipând dispariția sa, ipoteze pe care istoria le‑a confirmat.

Astăzi regăsim numele lui Dimitrie Cantemir printre cele ale altor opt sute de personalităţi ale artei şi ştiinţei, încrustate pe faţada bibliotecii Saint‑Ge­ne­viève din centrul Parisului, ală­turi de Malebranche, Leibniz sau Newton, dar și în programul mul­tor ansambluri de muzică simfonică de cameră, care au ales în repertoriul lor melodii cu sonorități orientale, fiind primul autor al unei culegeri de piese mu­­zicale de la curtea otomană a secolului al XVII‑lea, „Cartea științei muzicii și tradițiile muzicale sefarde și armene”; numele său apare și pe coperțile multor cărți, prime ediții sau din tiraje succesive ale traducerilor și al reeditărilor dar și ca trimitere reper sau termen de comparație în sute de studii, din cele mai diverse domenii, de la modă, muzică, geografie sau la turcologie și geopolitică.

Faptul că tocmai apariţia traducerilor în franceză, engleză şi germană a acestei lucrării scrisă de autor în limba latină, Historia incrementorum atque de­cre­mentorum Aulae Othomanicae, au fost cele care l‑au consacrat în Occident, timp de mai bine de un secol, ca principal orientalist, demonstrează valoa­rea de patrimoniu a acestor volume şi motivul pentru ca­re prezentăm exem­plarele de patrimoniu deținute de biblioteca noastră.

Deşi Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” Iaşi poate fi considerată o instituţie de cultură relativ tânără, actul său formal de naştere plasând momentul în anul 1950, ca bibliotecă regională, întemeiată în urma reformei administrative a ţării, analiza fondurilor de carte rară şi veche pe ca­re le deţine ne îndreptăţeşte să o privim ca fiind continuatoarea de facto a Bibliotecii municipalităţii ieşene, inaugurate la 1 octombrie 1920, ca parte componentă a Societăţii Culturale „Muzeul Oraşului Iaşi”, care ajungea să deţină în 1943 peste 24.000 de vo­lume, provenite din achiziţii, din transferuri de la alte instituţii şi din importante donaţii personale, precum cele 574 de volume dăruite la 1 iulie 1937 de istoricul Nicolae Iorga, astfel că în prezent colecţia de carte veche şi rară a Bibliotecii Judeţene „Gh. Asachi” Iaşi îşi poate demonstra valoarea prin varietatea volumelor deţinute atât ca vechime şi prin conţinutul lor, cât şi prin contextualizarea circulaţiei lor şi documentării importanţei lor în istoria comunităţii locale, astfel încât începând cu cea mai veche carte deţinută de bibliotecă, care este incunabulul Sermones de clericorum. Vita et moribus, apărut la Padova în tipografia lui Mathaeus Cerdonis în anul 1484, scrisă de importantul reprezentant al patristicii atât celei apusene cât şi celei orientale, Fericitul Augustin, şi continuând cu cele câteva zeci de volume aparţinând secolelor al XVI‑lea, al XVII‑lea şi al XVIII‑lea, ajungând la sutele de volume din secolele al XVIII‑lea, al XIX‑lea şi al XX‑lea, putem reconstitui un veritabil Muzeu al Cărţii intrinsec legat de istoria culturală nu numai a orașului celor şapte coline, ci al unui spaţiu mult mai larg, generat tocmai de meritul special al cărţii, de a fi vehicul al informaţiilor şi al ideilor. Un exemplu elocvent al acestor valori îl re­pre­zintă şi volumele pe care le prezentăm cu acest prilej, cu menţiunea că ele reprezintă primele ediţii ale traducerii în franceză şi germană ale operei Istoria creşterii şi descreşterii Puterii Otomane. Descrierile prezentate mai jos sunt certificate de catalogul bibliotecii, editat de I. Kara[1]:

 

Cantemir, Demetrius

Histoire de l’empire othoman. Vol. 1‑4. Traduite en français par M. de Jonc­gui­ères. Paris, Nyon père, 1743.

Vol. 1: CXIV + 366 p., Vol. 2: 502 p. Vol. 3: 576 p. Vol. 4: 568 p.

III 2661

 

Cantemir, Demetrius

Histoire de l’empire othoman où se voyent les causes de son aggran­dis­se­ment et de sa décadence avec des notes très instructives par S.A.S. Demetrius Cantimir Prince de Moldavie. Vol. 1‑2. Traduite en français par M. de Jonc­quières, Commandeur Chanoine. Paris, Nyon, 1743.

Vol. 1: XLVIII + 300 p. Vol. 2: 400 p.

Legătură în piele. Pe prima pagină un ex libris, blazon reprezentat de o coroană cu 9 ramuri, fără deviză.

Volumul I are pe pagina 1 o semnătură: „Pellasier de Seligonde Cam.”

 

III 2663

Kantemir, Demetrius

Geschichte des osmanischen Reiches nach seinem Amwachse und Abneh­men, beschrieben von Demetrie Cantemir ebemaligen Fürsten der türcki­schen Kaiser, die ursprünglich. Hamburg, Cristian Herold, 1745, 852 p. + 1 h. + gravuri.

Legătură în piele.

 

Am luat ca referinţă, pentru a stabili încadrarea acestor volume, catalogul Bibliotecii Naţionale a României „Dimitrie şi Antioh Dimitrievici Cantemir – Tipărituri aflate în colecţiile speciale ale Bibliotecii Naţionale a României”, pen­tru că la rândul său face trimiteri exacte la alte cataloage de prestigiu, având surpriza foarte plăcută de a constata, prin compararea descrierilor de edi­ție, faptul că exemplarele deţinute de biblioteca noastră sunt complete ca nu­măr de pagini şi ilustraţii.[2]

Pentru că evaluarea cărţilor vechi are în vedere exemplarul deţinut şi nu doar ediţia în care se încadrează, am adus în descrierile prezentate şi menţiuni­le specifice, privind legătura și însemnările existente, cu convingerea că cerce­tarea atentă a acestora va adăuga valoare exemplarelor deținute. Credem că aceste cărți încă îşi aşteaptă cercetătorii, pentru că, deşi conţinutul operei este cunoscut şi accesibil printr‑o serie de traduceri cunoscute, confruntarea, prin intermediul lor, cu o viziune specifică a Occidentului asupra problemei ori­entale, poate duce la cunoaşterea a noi puncte de vedere oferite atât de text cât şi de gravurile şi hărţile care îl însoţesc.

 

Prezentăm în continuare o scurtă bibliografie a unor exemplare deținute de biblioteca noastră, din ediții mai puțin cunoscute, dar de referință prin data la care apărut sau prin dimensiunea exegetico‑critică, care atestă interesul constant în cultura română în general și de Academia Română în special, pentru opera lui Cantemir, listă extrasă dintr‑o bibliografie mai largă [3]:

 

Istoria Imperiului Ottomanu. Crescerea şi scăderea lui. Cu note foarte introduc­tive. Traducere română de dr. Ios Hodosiu. Bucureşti, Editura Societăţii Aca­­demice Române, 1876, 807 p. + CXXXVI + erata. III 3017; III 3008

 

Istoria Imperiului Ottoman. Crescerea şi scăderea lui. Vol. 1‑2. Cu note foarte instructive. Traducere română de dr. Ios Hodosiu. Bucureşti, Editura Societăţii Academice Române, 1876‑1878.

Vol. 1: 410 p.

Vol. 2: 394 p. + CXXXVI + erata.

 

Operele principelui Demetriu Cantemiru. Tom 6: Istoria ieroglifică (operă originală inedită, scrisă în limba românească la 1704). Compendiolum univer­sae logices institutionis. Enconium in I.B. Van Helmont et virtutem physices universalis doctrinae eius. Publicate de Academia Română. Bucuresci, Tipografia Academiei Române, 1883, 492 p. III 1897; III 3000; III 3487; III 9267

 

Operele principelui Dimitrie Cantemir. Tom 8: Hronicul vechimei a Romano‑Mol­do‑Vlahilor. Publicat sub auspiciile Academiei Române de pre originalul ma­nuscris al autorului, păstrat în Archivele Principale din Moscova ale Ministe­rului de Externe, de Gr. G. Tocilescu. Cu un portret şi două facsimile. Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, 1901, LXXIII + 891 p. + erata.

 

Descrierea Moldovei. Traducere după originalul latin de Gh. Guţu. Introducere de Maria Holban. Comentariu istoric de N. Stoicescu. Studiu cartografic de Vin­tilă Mihăilescu. Indice de Ioana Constantinescu. Cu o notă asupra ediţiei de D.M. Pippidi. Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1973, 404 p. cu il., portr. şi facs. + 1 f. h. III 12271

 

Descrierea Moldovei. Traducere după originalul latin de Gh. Guţu. Introducere de Maria Holban. Comentariu istoric de N. Stoicescu. Bucureşti, Editura Aca­de­miei R.S.R., 1973, 404 p. cu il. + 1 f. h. III 12349

 

Opere complete. Vol. 4: Istoria ieroglifică. Ediţie critică îngrijită de Virgil Cândea. Text stabilit şi glosar de Stela Toma. Prefaţă de Virgil Cândea. Studiu intro­ductiv, comentarii, note, bibliografie şi indici de Nicolae Stoicescu. Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1973, 448 p. + 13 f. pl. III 12349

 

Opere complete. Vol. 1: Divanul. Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi comentarii de Virgil Cândea. Text grecesc de Maria Marinescu‑Himu. Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1974, 491 p. + 14 f. pl. III 12349

 

Opere complete. Vol. 8‑9. Ediţie critică îngrijită de Virgil Cândea. Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1973.

Vol. 8, Tom 2: Sistemul sau întocmirea religiei muhamedane. Traducere, studiu introductiv, note şi comentarii de Virgil Cândea. 1987, XLII, 710 p.

Vol. 9, Tom 1: De antiquis et hodiernis Mol­daviae nominibus; Historia Moldo‑Vlachia. 1983, 459 p. III 1234

Cantemir, Demetrius

 Histoire de l’empire othoman

Vol. 1‑4. Traduite en français par M. de Joncguières. Paris, Nyon père, 1743. Vol. 1: CXIV + 366 p., Vol. 2: 502 p. Vol. 3: 576 p.Vol. 4: 568 p.

Kantemir, Demetrius

Geschichte des osmanischen Rei­ches nach sei­nem Amwachse und Abnehmen, beschrieben von Demetrie Cantemir ebemaligen Fürsten der türckischen Kaiser, die ursprünglich. Ham­burg, Cristian Herold, 1745, 852 p. + 1 h. + gravuri.

[1] Kara, I. Manuscrise şi cărți rare existente în colecțiile Bibliotecii Județene „Gh. Asachi” Iaşi. Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iaşi, 1982, fascicola 3, la pagina 17.

[2] Ţilică Dana, Paladi Silvia. „Dimitrie şi Antioh Dimitrievici Cantemir – Tipărituri aflate în colecțiile speciale ale Bibliotecii Naționale a României”, Editura Bibliotecii Naționale a României. Bucureşti, 2008, p. 14, 15, 19, 27.

[3] Leonte Elena, Acosmei Constantin. Dimitrie Cantemir: (26 octombrie 1673‑21 august 1723): domnitor român şi cărturar enciclopedist: colecțiile Bibliotecii Județene „Gh. Asachi”) Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iaşi, 2003.