Distribuie
Winston Smith este un personaj obişnuit: el urăşte, iubeşte şi munceşte ca oricare alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul că trăieşte într-o lume infernală, în care a urî, a iubi sau a munci sunt gânduri venite dintr-un efort supraomenesc al fiecărei clipe. Romanul descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era postatomică, locul de naştere al unui regim totalitar în care orice logică pare să fi fost abolită. Execuţiile fără rost, dispariţiile peste noapte au devenit fireşti. Trecutul este rescris mereu pentru a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „neolimbă”, o limbă robotizată, ce completează imaginea de lume ordonată „ştiinţific” după voinţa Fratelui cel Mare, care spune că „războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranţa este putere”.
Comentatorii de la ziarul britanic „The Independent”, despre demersul editorial al lui Orwell, aveau să relateză că „atât de multe realităţi din acest roman au intrat în limbă, devenind parte din moştenirea culturală contemporană, încât e foarte uşor să uiţi că O mie nouă sute optzeci şi patru este doar o carte. De la Big Brother la dublugândire, peisajul distopiei create de George Orwell se află chiar şi în minţile celor care nu i-au citit povestea”, iar cei de la site-ul de știri „The Guardian” punctează – „Orwellian este acum un adjectiv universal pentru tot ce e opresiv sau totalitar, iar povestea lui Winston Smith, un anonim al timpului său, continuă să rezoneze la fel de mult pentru cititorii de azi ca şi pentru cei din anii 1950”.
George Orwell (pseudonimul literar şi jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) s-a născut în 1903 în India şi a murit de tuberculoză la Londra, în 1950. A studiat la Eton între 1917 şi 1921 şi a publicat în diferite reviste ale colegiului, iar între 1922 – 1927 a lucrat în cadrul Poliţiei Imperiale Indiene din Birmania, experienţă pe care a reconstituit-o mai târziu în romanul Zile birmaneze. Prima sa carte, Fără un sfanţ prin Paris şi prin Londra (1933), este o relatare emoţionantă şi mai ales comică a celor câţiva ani de sărăcie autoimpusă pe care i-a trăit după ce s-a întors în Europa. Printre romanele sale din anii 1930 se numără O fată de preot (1935), Aspidistra să trăiască! (1936) şi O gură de aer (1939), dar adevărata recunoaştere i-au adus-o alte două proze-reportaj: Drumul spre Wigan Pier (1937), despre viaţa la limita sărăciei a minerilor dintr-un orăşel din Lancashire şi Omagiu Cataloniei (1938), despre propria experienţă din timpul Războiului Civil din Spania. Între 1943 şi 1945, ca director literar la „Tribune”, a publicat numeroase articole literare şi politice, colaborând în acelaşi timp la „The Observer” şi la „Manchester Evening News”. Fabula politică Ferma animalelor (1945) şi volumul prezentat mai sus sunt cele mai populare romane ale lui Orwell, fiind traduse în întreaga lume.
Mai multe despre carte AICI.
Articole similare
Cartea de față relatează povestea unui caz de crimă soluționat la finalul anilor 1990 de Dan Antonescu și colegii săi de la Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei. Crima imperfectă este un volum palpitant ca un policier, însă totul pornește de la fapte și personaje reale. Cartea relatează povestea unui caz adevărat de crimă, soluționat, în 1998, de autor – care, la vremea respectivă, făcea parte din Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei. Un taximetrist descoperă în apropiere de Piața Victoriei un sac cu o jumătate de cadavru. După câteva zile, este
La o săptămână după intrarea în carantină împotriva epidemiei de Covid, în 2020, locatarii unei clădiri dărăpănate din Manhattan încep să se adune pe terasa de pe acoperiș în fiecare seară și să povestească. Pe zi ce trece, se strâng din ce în ce mai mulți vecini, aducându-și drept scaune navete și găleți pe care le întorc cu susul în jos. Treptat, locatarii - dintre care unii abia dacă au schimbat două vorbe până atunci - devin vecini în adevăratul sens al cuvântului. Paisprezece zile este un roman colectiv de un
Roman răsplătit cu primul US National Book Award și ecranizat în 1955 Povestea lui Frankie „Mașina”, veteran din Al Doilea Război Mondial dependent de morfină și copleșit de tentațiile și violența unei Americi uitate, este o descindere nemiloasă în intimitatea ruinei din sufletele celor uitați sau chiar respinși de societate. În încercările sale emoționante de a-și pune viața înapoi pe făgaș, crima pe care o comite s-ar putea să fie grija lui cea mai mică. Pentru că în inima sa, la fel ca în inima tuturor prietenilor și cunoscuților săi,
