Distribuie
Erich Maria Remarque scrie acest roman cutremurător; cel mai aspru rechizitoriu al atrocităților comise de regimul lui Hitler în amintirea surorii sale Elfriede, condamnată la moarte de tribunalul nazist al poporului și executată în 1943 la Plötzensee. Această tragedie explică și frecvența cu care apare în lucrările lui Remarque ca un laitmotiv, dorința de a răzbuna pierderea unei persoane apropiate ucisă de o justiție samavolnică.
Cu ajutorul unei acțiuni fictive și a unor personaje fictive, dar bazat pe realități irefutabile, romanul prezintă viața dintr-un lagăr de concentrare german în ultimele luni înainte de sosirea trupelor aliate eliberatoare. Cu intuiția sa psihologică bine-cunoscută, autorul reușește să surprindă o gamă largă de tipuri umane urmărind modul lor diferențiat de a reacționa și de a lupta pentru salvarea ultimei „scântei de viață”, a ultimei licăriri de speranță, deși, pe de altă parte, îi leagă pe toți sentimentul de solidaritate generat de destinul comun. Chiar dacă sunt apropiați prin tendința comună spre cruzime, nici călăii nu formează o masă amorfă; și ei au un comportament individualizat și reacții diferențiate.
În același timp romanul este un memento, atrăgând atenția tinerei generații asupra faptului – dovedit de istorie – că trecutul dat uitării se poate oricând repeta.
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/scanteia-de-viata-roman-x7cq7rnp/
Articole similare
Cartea de față relatează povestea unui caz de crimă soluționat la finalul anilor 1990 de Dan Antonescu și colegii săi de la Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei. Crima imperfectă este un volum palpitant ca un policier, însă totul pornește de la fapte și personaje reale. Cartea relatează povestea unui caz adevărat de crimă, soluționat, în 1998, de autor – care, la vremea respectivă, făcea parte din Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei. Un taximetrist descoperă în apropiere de Piața Victoriei un sac cu o jumătate de cadavru. După câteva zile, este
La o săptămână după intrarea în carantină împotriva epidemiei de Covid, în 2020, locatarii unei clădiri dărăpănate din Manhattan încep să se adune pe terasa de pe acoperiș în fiecare seară și să povestească. Pe zi ce trece, se strâng din ce în ce mai mulți vecini, aducându-și drept scaune navete și găleți pe care le întorc cu susul în jos. Treptat, locatarii - dintre care unii abia dacă au schimbat două vorbe până atunci - devin vecini în adevăratul sens al cuvântului. Paisprezece zile este un roman colectiv de un
Roman răsplătit cu primul US National Book Award și ecranizat în 1955 Povestea lui Frankie „Mașina”, veteran din Al Doilea Război Mondial dependent de morfină și copleșit de tentațiile și violența unei Americi uitate, este o descindere nemiloasă în intimitatea ruinei din sufletele celor uitați sau chiar respinși de societate. În încercările sale emoționante de a-și pune viața înapoi pe făgaș, crima pe care o comite s-ar putea să fie grija lui cea mai mică. Pentru că în inima sa, la fel ca în inima tuturor prietenilor și cunoscuților săi,
