Distribuie
Ce mai e însemnat, esențial, în lumea și vremurile acestea? Adevărul dureros e că te poți desprinde de toate cele fără de care n-ai fi conceput să trăiești. Se duc pe rând, când le-a venit vremea… Este povestea iubirii evocate de „Cartea nimicurilor” cu erotism duios și fascinant, dar pe alocuri nestăpânit și brutal.
„Orele de început, până după miezul nopții, au fost cele mai lungi. Pielea ta era incandescentă și mi-am ars palmele în mângâieri, coborând de pe obraji pe umeri, apoi peste cozonăceii proaspeți și dulci ai sânilor, pentru a coti, după pântecul mic, ușor bombat, care avea să zămislească într-o bună zi, spre șolduri, spre talia de amforă. Și-apoi în sus, cale întoarsă, pentru alte arsuri. Am făcut-o de nenumărate ori, închipuind un plan viclean, acela de-a mă apropia, la fiecare nouă trecere, de tainița trupului tău, pe care muream s-o ating…”.
Dănuț Ungureanu s-a născut la 28 octombrie 1958, în Calafat, Dolj. Este absolvent al Facultății de Energetică din București. Dănuț Ungureanu este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru fondator și primul președinte al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cartea-nimicurilor-roman-sqc7xmv5/
Articole similare
Cartea de față relatează povestea unui caz de crimă soluționat la finalul anilor 1990 de Dan Antonescu și colegii săi de la Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei. Crima imperfectă este un volum palpitant ca un policier, însă totul pornește de la fapte și personaje reale. Cartea relatează povestea unui caz adevărat de crimă, soluționat, în 1998, de autor – care, la vremea respectivă, făcea parte din Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei. Un taximetrist descoperă în apropiere de Piața Victoriei un sac cu o jumătate de cadavru. După câteva zile, este
La o săptămână după intrarea în carantină împotriva epidemiei de Covid, în 2020, locatarii unei clădiri dărăpănate din Manhattan încep să se adune pe terasa de pe acoperiș în fiecare seară și să povestească. Pe zi ce trece, se strâng din ce în ce mai mulți vecini, aducându-și drept scaune navete și găleți pe care le întorc cu susul în jos. Treptat, locatarii - dintre care unii abia dacă au schimbat două vorbe până atunci - devin vecini în adevăratul sens al cuvântului. Paisprezece zile este un roman colectiv de un
Roman răsplătit cu primul US National Book Award și ecranizat în 1955 Povestea lui Frankie „Mașina”, veteran din Al Doilea Război Mondial dependent de morfină și copleșit de tentațiile și violența unei Americi uitate, este o descindere nemiloasă în intimitatea ruinei din sufletele celor uitați sau chiar respinși de societate. În încercările sale emoționante de a-și pune viața înapoi pe făgaș, crima pe care o comite s-ar putea să fie grija lui cea mai mică. Pentru că în inima sa, la fel ca în inima tuturor prietenilor și cunoscuților săi,
