ROMANOVII, 1613-1918, de Simon Sebag Montefiore

Montefiore este un reputat istoric britanic, om de televiziune şi autor de succes, ale cărui cărţi au devenit bestselleruri în întreaga lume, fiind publicate în peste 48 de limbi. Acestea au fost recompensate cu foarte multe premii. Printre lucrările sale amintim: Ecaterina cea Mare şi Potemkin (nominalizată la premiile Samuel Johnson, Duff Cooper şi Marsh Biography), Ierusalim – Biografia unui oraş; Stalin: Cartea Ţarului Roşu, precum şi romanele Saşenka şi Într-o noapte de iarnă. Montefiore a studiat istoria la Universitatea Cambridge, unde a primit titlul de doctor, fiind Fellow al Royal Society of Literature din Marea Britanie.

Cartea ROMANOVII, 1613-1918 (The Romanov 1613-1918) a apărut la Editura Trei din București, în anul 2017, tradusă din limba engleză de către Irina Negrea, lansată în capitală în decembrie 2017.

Impozantul volum numără 855 de pagini și se deschide prin: Lista ilustrațiilor; Harta expansiunii Rusiei, 1613-1917; Arborele genealogic al dinastiei Romanov; Introducere; Cuvinte de mulțumire și izvoare folosite; Notă – stârnind interesul cititorului și lămurindu-l, încă din capul locului, în ceea ce privește cercetarea, îndeaproape, a uneia dintre cele mai celebre dinastii din lume, domnind vreme de 304 ani, mai exact din 1613 până la apusul imperiului prin Revoluția din anul 1917.

În primele pagini ale cărții citim o scurtă predoslovie intitulată – Doi băieți în vremuri de restriște, cu trimitere la începutul și sfârșitul Romanovilor (Mihail Romanov, începutul și Aleksei, sfârșitul), apoi volumul este structurat astfel: Actul I – Ascensiunea; Actul al II-lea – Apogeul; Actul al III-lea – Declinul, încheindu-se prin Epilogul – Țarii roșii/ Țarii albi.

În Introducere autorul comprimă domnia Romanovilor, cu echilibru, în câteva fraze, ilustrând, astfel, plusurile și minusurile unui popor: „Romanovii trăiesc într-o lume plină de rivalități de familie, ambiții imperiale, fast șocant, excese sexuale și sadism depravat; aceasta este o lume în care brusc niște străini obscuri se dau drept monarhi morți reînviați, miresele sunt otrăvite tații își schingiuiesc fiii până la moarte, fiii își ucid tații, soțiile își asasinează soții, un om evlavios, otrăvit și împușcat, se scoală pare-se din morți, bărbieri și țărani ajung la putere, uriașii și monștrii sunt obiecte de colecție, piticii sunt azvârliți în aer, capetele tăiate sunt sărutate, limbile sunt smulse din gâtlej, cnutul sfâșie carnea de pe trup, recturile sunt trase în țeapă, copiii sunt omorâți; întâlnim împărătese nimfomane ahtiate după mondenitate, ménage à trois, lesbiene și un împărat care scria cea mai senzuală corespondență compusă vreodată de un șef de stat. Totuși, făurit de aventurieri aprigi și demnitari străluciți, acesta este imperiul care a cucerit Siberia și Ucraina, a capturat Berlinul și Parisul, a produs un Pușkin, Tolstoi, Ceaikovski și Dostoievski, înfăptuind o civilizație de o monumentală cultură și o neasemuită frumusețe” (p. 18).

Raportat la sfârșitul Romanovilor (Revoluția bolșevică), Montefiore ne spune că – masacrul familiei țarului Nicolae al II-lea marchează sfârșitul dinastiei și al narațiunii volumului, dar nu și sfârșitul poveștii, invitându-ne, astfel, la a parcurge minuțioasa cercetare, pentru a afla tensiunile (de exemplu: osemintele Romanovilor – subiect de controverse religioase și politice) din Rusia de după sângeroasele evenimente ale anului 1917 și de mai târziu.