„N. Iorga și Biblioteca Municipală ieșeană” – Iulian Marcel Ciubotaru

Fondată în 1920, ca o secțiune a Muzeului Municipal, reorganizată în anii 1935-1937[1], cu întregul fond de carte risipit în anii războiului și reîntemeiată în 1950, Biblioteca Județeană „Gh. Asachiˮ Iași a cunoscut, de-a lungul timpului, mai multe restructurări, impuse de vitregia vremurilor. Se pare că întregul fond de carte constituit în perioada 1920-1944 s-a pierdut în anii ultimei conflagrații mondiale. Conform unor informații, numărul volumelor se ridica, în 1941, la 23.622[2]. Alte relatări estimează că „la câteva luni după izgonirea fasciștilor, din cele 8-10 mii de volume, câte se presupune că avea biblioteca, nu mai rămăsese nici unulˮ[3]. Cert este că – în 1950 – noile autorități comuniste au pus bazele unei Biblioteci Centrale Regionale la Iași, care continua – simbolic doar – vechea Bibliotecă Municipală.

Exemplu de carte ce a făcut parte din Biblioteca Primăriei Municipiului Iași; se poate citi ștampila: Primăria Comunei Iași/ Serviciul Contencios; de asemenea, însemnarea olografă, aparținând unui G.M. Theodor, arată că volumul a intrat în colecțiile Bibliotecii Primăriei la 1 iunie 1907; imaginea reproduce pagina de gardă a Codului general al României, de Const. Hamangiu, vol. II: Legi uzuale, București, Editura Librăriei Leon Alcalay, 1900

 

 

La 1920, Biblioteca Muzeului Municipal era „alcătuită din fosta Bibliotecă a Primăriei și din marea bibliotecă a muzeului Hălăceanu cedată muzeuluiˮ[4]. Sarcina catalogării și inventarierii cărților a revenit lui N.A. Bogdan (cunoscut om de cultură ieșean și autor al unei admirabile monografii a orașului) și Traian Ichim[5]. În statutul Societății Culturale „Muzeul Orașului Iașiˮ era prevăzut ca biblioteca să adune, mai cu seamă, publicații tipărite la Iași și în Moldova, începând de la Cazania mitropolitului Varlaam[6]. Din motive neclare, în 1924, Primăria Iași a solicitat, în scris, restituirea volumelor donate, cu tot cu dulapuri. Membrii Societății au refuzat cererea, admițând, totuși, că pot fi înapoiate doar lucrările de specialitate[7], necesare serviciului tehnic.

Biblioteca înființată în 1920 avea unele neajunsuri, printre care lipsa fondurilor necesare achizițiilor, dar mai ales faptul că nu fusese deschisă publicului, căci volumele care o alcătuiau aveau circulație restrânsă. De aceea, în Iașii epocii interbelice se simțea nevoia unei biblioteci publice, care să asigure accesul tuturor categoriilor de cititori la materialele tipărite. În acest sens, meritul revine primarului Osvald Racoviță (1887-1974), care a dispus rectitorirea Bibliotecii Municipale, în același spațiu din curtea Goliei.

La 18 septembrie 1937, Biblioteca Municipală a fost inaugurată în mod festiv, sub denumirea Biblioteca Populară „Ion Creangăˮ. Ea devenise o instituție separată și avea un director, în persoana lui Rudolf Suțu. Ceremonia inaugurării a început cu o slujbă, oficiată de mitropolitul Nicodim, viitor patriarh și de episcopul armatei, Partenie Ciopron. Au mai participat Constantin Meisner, fost ministru, primarul orașului – Osvald Racoviță[8] ș.a.

Conform unei știri apărută în presa locală, în 1938 Biblioteca deținea 17.000 volume. Profesorul cernăuțean Ioan Petrovici, vizitând instituția, a rămas impresionat de organizarea acesteia și considera, pe bună dreptate, că meritul organizării bibliotecii din curtea Goliei revine fostului primar Osvald Racoviță[9].

Despre vizita lui N. Iorga la Biblioteca Municipală aflăm dintr-o știre inserată în ziarul „Opiniaˮ: „D. Profesor N. Iorga, întovărășit de congresiștii Ligei Culturale, a vizitat Biblioteca Populară Ion Creangă din ograda bisericei Golia, fiind primit de d. director R. Suțu. D. Iorga a făcut bibliotecei o importantă donație de cărți, din partea Ligei Culturaleˮ[10].

Vizita lui Iorga a avut loc în iulie 1937, deci cu două luni înaintea inaugurării. Se pare, totuși, că istoricul, care urmase primele studii în fosta capitală a Moldovei, a revenit în anul următor la biblioteca ieșeană, căci „Opiniaˮ din 18 septembrie 1938 anunța: „în cursul anului, Biblioteca a fost vizitată de dl. profesor N. Iorga, care a și făcut, în mai multe rânduri, donații de cărțiˮ[11].

Iorga a fost unul dintre cei mai susținători oameni de cultură ai Bibliotecii Populare „Ion Creangăˮ. La aceasta au contribuit și bunele relații pe care le avea cu publicistul Rudolf Suțu, care ocupa funcția de director. Același ziar ieșean citat mai sus – „Opiniaˮ – nota, spre exemplu, la 20 mai 1938: „D. profesor N. Iorga a primit [i]eri, la București, pe d. Rudolf Suțu, directorul Bibliotecii Populare Ion Creangă din Iași. La cererea d-lui Suțu, d. prof. Iorga a dat dispoziții ca toate instituțiile dependente de Liga Culturală, ca și cele ce sunt sub directa sa conducere, să pu[i]e la dispoziție un număr însemnat de cărți pentru Biblioteca Ion Creangă din Iași. În amintirea anilor petrecuți la Iași, pe când era elev la Liceul Național și ca elev al fostului profesor de l[imba] și literatura franceză Al. Gr. Suțu, tatăl domnului R. Suțu, d. profesor Iorga a satisfăcut imediat cererea ce i s-a adresatˮ[12].

E lesne de înțeles că noua bibliotecă a avut sprijinul multor oameni de cultură. Din nefericire, numele multora dintre donatori a fost uitat, căci fondul de carte și arhiva s-au risipit în condițiile războiului. Presa vremii aduce, totuși, unele lămuriri suplimentare. În februarie 1938, s-a constatat că în testamentul avocatului Petru Nedelschi era precizat faptul că mare parte din biblioteca sa personală urma să ajungă în colecțiile Bibliotecii Populare „Ion Creangăˮ[13]. Donația cuprindea colecții complete de reviste, cărți de literatură și istorice, beletristică străină etc. Faptele trebuie nuanțate și, pentru a înțelege mai bine semnificația unui asemenea gest, e de ajuns să menționăm că Petru Nedelschi era cumnat al lui Rudolf Suțu.

Faptul că Biblioteca Populară „Ion Creangăˮ devenise, în anii patruzeci ai secolului trecut, o instituție respectată și apreciată, e dovedit și de Enciclopedia României, tipărită în 1938, care așeza Biblioteca Municipală printre cele mai importante instituții culturale din Iași[14].

La creionarea acestei situații au contribuit mai mulți factori, dar oamenii, relațiile dintre aceștia și devotamentul multora (la loc de cinste de situează O. Racoviță, R. Suțu și N. Iorga) au permis modestei inițiative să prindă contur și să ofere Iașului o instituție funcțională, activă și aflată exclusiv în slujba cetățenilor.

 

Articol publicat în Expres cultural, anul IV, nr. 2 (38), februarie 2020, p. 3.

 

[1] În 1937 s-a făcut un apel public către ieșeni (librari, editori, profesori, biblioteci), pentru a dona cărți, reviste ș.a. Bibliotecii Populare „Ion Creangăˮ (vezi „Opiniaˮ, an XXXIII, nr. 9028, 9 mai 1937, p. 6).

[2] Nicolae Busuioc, Vicențiu Donose, Biblioteca „Gh. Asachiˮ – 80. O istorie de suflet și de minte, Iași, Editura Vasiliana ʼ98, 2000, p. 12.

[3] A. Lupu, Biblioteca Regională din Iași, București, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1957, p. 12.

[4] „Ioan Neculce. Buletinul Muzeului Municipal din Iașiˮ, an I, fasc. II, iulie 1922, p. 368.

[5] Ibidem, fasc. 4, 1924, p. 310.

[6] Ibidem, an I, fasc. II, iulie 1922, p. 368.

[7] Ibidem, fasc. 4, 1924, p. 301.

[8] Z. Dessmond, Inaugurarea Bibliotecii Populare „Ion Creangăˮ a orașului Iași, în „Opiniaˮ, an XXXIII, nr. 9138, 21 septembrie 1937, p. 3.

[9] Ioan Petrovici, Biblioteca Municipală – o instituție utilă, în „Opiniaˮ, an XXXIV, nr. 9330, 8 mai 1938, p. 1.

[10] „Opiniaˮ, an XXXIII, nr. 9070, 1 iulie 1937, p. 3.

[11] Biblioteca Populară „Ion Creangăˮ a împlinit un an de existență, în „Opiniaˮ, an XXXIV, 18 septembrie 1938, nr. 9441, p. 1.

[12] *** Informațiuni, în „Opiniaˮ, an XXXIV, nr. 9339, 20 mai 1938, p. 3.

[13] O donație pentru Biblioteca „Ion Creangăˮ, în „Opiniaˮ, an XXXIV, nr. 9264, 19 februarie 1938, p. 2.

[14] *** Enciclopedia României, vol. II, București, 1938, p. 244.