Clubul de lectură „Să citim împreună: Pasăre cântătoare”

 

Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” din Iaşi în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi și Inspectoratul Școlar Județean Iași vă invită la o nouă ediție a Clubului de lectură „Să citim împreună”.

Cartea propusă pentru dezbatere este „Pasăre cântătoare”, de Kathryn Erskine, roman distins cu National Book Award for Young People’s Literature.

În România, cartea a apărut în anul 2016, la Editura Grupul Editorial Art, traducere din limba engleză şi note de Iulia Pomagă.

Întâlnirea clubului va avea loc miercuri 1 noiembrie 2017, începând cu ora 17.00, la Filiala „Ion Creangă” a Bibliotecii Judeţene „Gh. Asachi” (Casa de Cultură a Sindicatelor Iași, Bd. Socola nr. 34) și va fi moderată de prof. Ruxandra Nechifor (Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”).

Iniţiatorul şi coordonatorul general al proiectului este Conf. univ. dr. Emanuela Ilie de la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, didactician al limbii şi literaturii române, invitat permanent al întâlnirilor.

Fragment din romanul „Pasăre cântătoare” de Kathryn Erskine:

    „- Ar trebui să te uiți pe unde mergi când ești cu bicicleta, îi spun.

    Asta-mi zicea Devon mereu.

    Câțiva copii se întorc cu spatele și unii clatină din cap, dar eu știu că am dreptate. Emma și câteva dintre celelalte fete stau în jurul lui Rachel, așa că ea e într-un cerc și toate se holbează la ea. Mie nu mi-ar plăcea chestia asta așa că mă holbez și eu la ele sperând că o să înțeleagă mesajul și-o s-o lase în pace.

    Până la urmă Rachel întreabă dacă fața ei arată oribil și Emma zice:

    – Sigur că nu. Arată foarte bine.

    – Serios? zice Rachel.

    Se uită în jur și privirea i se oprește asupra mea.

    Mă uit în altă parte, pentru că eu nu mă holbez la ea ca celelalte fete.

    – Ce e? întreabă ea cu o voce moale și tremurândă. Arăt rău?

    Chiar dacă nu mă uit la ea o simt Privind Persoana. Mă întreb de unde știe că sinceritatea e una dintre abilitățile mele.

    – Da, îi zic. Fața ta arată rău. E vânătă și umflată și scârboasă.

    Rachel începe să plângă și fuge din clasă.

    – CAITLIN! Țipă Emma. Ai fost așa de răutăcioasă! Nu ți-a explicat nimeni cum să fii prietenoasă?

    Atunci îmi dau seama că poate ar trebui s-o ascult pe doamna Brook când vorbește despre prieteni. Acum că Devon nu mai e aici să-mi explice.

    Încerc să spun că movul e culoarea mea preferată, dar prea multe fete țipă la mine. Ele zic ca Rachel o să se simtă judecată și o să fie jenată și că e numai vina mea.

    Urăsc să mă simt judecată sau jenată. Mă hotărăsc s-o ajut pe Rachel. Sunt o persoană foarte săritoare. Mă uit prin clasă, dar știu că n-are unde să se ascundă aici. Nu e nicio canapea sau păturică și niciun alt loc unde să poată sta în Spațiul ei Personal fără să se holbeze lumea la ea.”