Distribuie
Un băiețel care se naște cu buzele lipite, un elefant condamnat să trăiască pe terasa unui centru comercial, o fetiță dispărută în spațiul dintre două clădiri, un șofer de autobuz maestru în arta patiseriei și a șahului și o misterioasă păpușă-automat fac din – Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica – un roman al instantaneelor pline de lirism, stranietate și miracol.
Yōko Ogawa continuă explorarea relației dintre maestru și discipolul-copil din Profesorul și menajera într-o simfonie a pasiunii împărtășite, dar și a sensibilității devoratoare.
Singuratic și rezervat, un puști de șapte ani întâlnește din întâmplare un fost șofer obez, locatar al unui autobuz uimitor. Pasionat de șah, după ale cărui reguli se ghidează ca și cum ar fi o religie, acesta îi va descoperi talentul neobișnuit, transformându-l în urmașul său spiritual.
Băiatul este deopotrivă fascinat de un elefant dus cândva pe acoperișul unui mare magazin și de o fetiță prizonieră în firida întunecoasă dintre două case din cartierul său. Când Maestrul moare și trupul lui rămâne captiv în autobuz, micul șahist are convingerea că a descoperit sentința fatidică a oricărei existențe: „Să crești e o dramă“.
Scriitoarea japoneză Yōko OGAWA s-a născut pe 30 martie 1962 în Okayama. A absolvit cursurile de literatură anglo-americană și de scriere creativă ale Universității Waseda și în prezent trăiește în Ashiya, Hyōgo. A publicat peste 20 de opere de ficțiune și nonficțiune. Debutează în 1988 cu Agehachō ga kowareru toki (Fluturele strivit), pentru care primește Premiul Kaien. Nuvela Ninshin karendā (Calendarul sarcinii, 1990) este recompensată cu Premiul Akutagawa. În 1996 publică romanele Hotel Iris (Hoteru Airisu; Humanitas Fiction, 2014), una dintre cele mai traduse cărți ale sale, versiunea engleză fiind nominalizată în 2010 pe lista scurtă la Man Asian Literary Prize, și Suspine tandre (Yasashi uttae; Humanitas Fiction, 2018). Romanul Profesorul și menajera (Hakase no aishita sūshiki, 2003; Humanitas Fiction, 2015), vândut în Japonia în peste două milioane de exemplare, este distins, în 2004, cu Premiul Yomiuri și cu Premiul Librarilor Japonezi. Tot în 2004, Yōko Ogawa primește Premiul Izumi Kyōka pentru Burafuman no maisō (Înmormântarea brahmanului), iar în 2006, Premiul Tanizaki pentru romanul Marșul lui Mīna (Mīna no kōshin). În 2009 publică romanul Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica (Neko o daite, zō to oyogu; Humanitas Fiction, 2020), aflat pe lista scurtă a Premiului Librarilor Japonezi, în 2012, Kotori (Păsări mici), iar în 2015, Kohaku no matataki (Instantanee de chihlimbar). În 2005, Diane Bertrand ecranizează Kusuriyubi no hyōhon (Inelarul), sub titlul L’Annulaire, cu Olga Kurylenko în rolul principal, iar romanul Profesorul și menajera este ecranizat în 2006 de Takashi Koizumi. Cărțile lui Yōko Ogawa sunt traduse în aproape 30 de limbi.
Mai multe despre carte AICI.
Articole similare
Romanciera J.B. Blackwood și soțul ei Patrick, regizor și personalitate-cult, mai în vârstă decât ea, aniversează 14 ani de căsătorie într-o croazieră. Când l-a cunoscut pe Patrick, el părea oarecum fără vârstă, așa cum sunt toți zeii în ochii celor care-i venerează. Însă succesul lui începe să apună, iar J.B. e pe punctul să obțină un premiu literar important. El i-a supervizat dintotdeauna scrierile, dar acum ea ar putea ajunge să-l pună în umbră. După multe zile însorite, se stârnește o furtună cu consecințe dramatice, care declanșează o adevărată căutare
Aurel Andrei visează frumos pentru copii. Sunt importanți scriitorii care scriu pentru copii. Și mai ales dacă o fac cu măiestrie, așa cum se dovedește a fi cartea lui Aurel Andrei care e scrisă cu multă pasiune. Sunt întâmplări neobișnuite prin care trec cei trei prieteni: Martinel, Piticul și Papagalul, dar mai ales rolul pe care îl joacă Vârtejul de Zăpadă în text. N-am să dezvălui aventurile lor. Val CONDURACHE Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/martinel-si-vartejul-de-zapada-povestiri-pqwytz5g/
În marele joc al destinului, Mimo a tras cărți proaste. Născut sărac, intră ucenic la un tăietor în piatră brutal și alcoolic. Însă se dovedește a fi înzestrat cu un mare talent de sculptor. Viola, în schimb, este moștenitoarea unei familii de vază și toate zânele s-au aplecat asupra leagănului ei la naștere. Însă are prea multă ambiție ca să se resemneze cu locul ce i-a fost atribuit. Ei doi nu ar fi trebuit să se întâlnească niciodată. Și totuși, la scurtă vreme după ce se cunosc, jură să nu se
