Voicu Bugariu, Vocile vikingilor
Autor: Categorii: O carte pe ziUltima actualizare: 26 aprilie 2025Timp citire: 1,5 min

Distribuie

Voicu Bugariu, Vocile vikingilor, Editura Nemira, 2013, 232 p.

 

Voicu Bugariu (n. 1939, comuna Vâlcele, județul Covasna) este prozator şi critic literar. De-a lungul anilor, a fost redactor la mai multe publicaţii culturale, printre care Astra şi Luceafărul. În perioada 1990-1994 a fost corespondent la Bucureşti al postului de radio Deutsche Welle din Köln.

A publicat mai multe volume de proză, atât roman, cât şi povestiri. Printre scrierile sale SF se numără Sfera (1973), Visul lui Stephen King (2002), Curtezana onestă şi astrologul (2011), precum şi romanele Zeul apatiei (1998) şi Animalul de beton (1999), ultimele două fiind publicate sub pseudonimul Roberto R. Grant. Cele mai cunoscute povestiri SF ale sale sunt Vocile vikingilor (1970) şi Lumea lui Als Ob (1981). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1973 şi a câştigat mai multe premii pentru volumele sale.

„Pe navă erau, la plecare, şase bărbaţi cu vârste şi profesii diferite. Ultimul lor mesaj adresat Pământului sosise trunchiat, după un an. Textul lui rămăsese în multe memorii: …l-a ucis pe… condamnăm… crima… călătoria… Zborul trebuia să dureze mulţi ani, soluţia enigmei urma deci să apară după o lungă perioadă de timp. În ciuda unei evidente imposibilităţi de aflare a adevărului (sau poate tocmai din acest motiv), mulţi pământeni făcură presupuneri. Apărură raţionamente ingenioase.” (Voicu Bugariu)

„Propunându-şi să evite şabloanele curente ale genului, Vocile vikingilor abordează tangenţial un număr de motive consacrate, ca într-o testare discretă a vibraţiei lor intime. (…) Proza aceasta construită economicos, din fragmente caleidoscopice, mizează pe reverberaţia poetică a imaginii, pe sugestia simbolului, pe un vag suflu metaforic.” (Mircea Opriţă)

Cartea poate fi împrumutată de la Secţia de Împrumut carte pentru Adulţi.

Articole similare

  • Se apropia Crăciunul. Într-o dimineaţă, pe la jumătatea lui decembrie, şcoala Hogwarts se trezi sub un strat de zăpadă de câţiva coţi. Astfel începe capitolul doisprezece din Harry Potter și piatra filosofală, care spune povestea înduioșătoare a primului Crăciun petrecut la Hogwarts de Harry Potter. Sala Mare e împodobită cu brazi magnifici, în salonul comun al Casei Gryffindor se stă în tihnă şi e multă bucurie în cadourile din dimineața Crăciunului, este o sărbătoare plină de căldură sufletească, prietenie, mâncare bună şi surprize magice pe care Harry nu le va

  • Amintirile de familie ar trebui să fie frumoase. Ale lor, în schimb, ar trebui îngropate pe vecie. După moartea mamei lor, trei frați înstrăinați se reîntâlnesc pentru a face ordine în bunurile familiei. Beth, fata cea mai mare, a fost mereu sprijinul mamei, rămânând alături de ea până la ultima suflare. Nicole, mezina, s-a îndepărtat de familie din cauza unei dependențe de droguri. Iar Michael, fratele cel mic, a fugit de trecut, refuzând să se mai întoarcă în micul oraș din Wisconsin de când tatăl lor a plecat, cu șapte

  • În a şasea carte din această serie fenomen, Percy Jackson descoperă că luptele nu se câştigă doar prin forţă şi istețime, ci şi prin acceptarea propriei condiţii. Percy Jackson a salvat lumea de nenumărate ori şi are tot dreptul să spere că de-acum singura lui grijă va fi să se bucure în linişte de adolescenţă. Dar zeii au alte planuri. E în ultimul an de liceu și vrea să se înscrie la Universitatea Noua Romă, la fel ca Annabeth. Pentru asta, are nevoie de trei scrisori de recomandare din partea