Distribuie
Sorj Chalandon, Al patrulea zid, Editura Humanitas, Bucureşti, 2013
O carte de o forţă rară, în care arta transcende, fie şi pentru o clipă, realitatea războiului şi a urii. Al patrulea zid, roman nominalizat la Premiul Goncourt în 2013, i-a adus lui Sorj Chalandon doua premii importante: Premiul Goncourt des lyceens şi Premiul Liste Goncourt – le Choix Roumain.
Al patrulea zid este un roman despre „violenţa ca semn al slăbiciunii“, cum ar spune unul dintre personajele-cheie, regizorul grec Samuel Akounis, militant împotriva coloneilor în ţara sa şi apoi refugiat la Paris. O pledoarie implicită împotriva violenţei cunoscute de când lumea, de la povestea Antigonei, de pildă: Antigona lui Sofocle, dar şi a lui Jean Anouilh. Pentru a îndeplini ultima dorinţă a prietenului său Sam, Georges, studentul uluit de lumea în care trăieşte, sfâşiat între tradiţie, revoluţie şi datorie, încearcă să pună în scenă piesa lui Jean Anouilh într-un teatru deloc convenţional: teatrul de război din Beirutul anului 1982, în care devine la rându-i actor. Rămânem însă, chiar şi după încheierea acestei cutremurătoare poveşti, cu o întrebare: Antigona cine este? Doar preafrumoasa palestiniană Imane, unul câte unul, actorii imposibilului spectacol printre ruinele Beirutului, Georges ori fiecare personaj al tragediei de pe ţărmurile Mediteranei?
Articole similare
Unul visează să-și întemeieze o familie. Celălalt a fugit, rupând toate legăturile. Se întâlnesc pe o insulă, în mijlocul Oceanului Indian, și, cu toate că nu-și dezvăluie secretele, se împrietenesc. Când primul decide să se întoarcă în Franța, al doilea îi adresează o rugăminte ciudată: să se ducă la Saint-Malo și să-i trimită vești despre cea pe care a abandonat-o cu șapte ani înainte, fără să lase nicio urmă... Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/ratacitorul-roman-wxt5wqmj/
Al treilea volum din seria Cercul Polar. În toiul sărbătorii de midsommar din Stenträsk, iese la suprafață în mlaștină un cadavru și toată lumea presupune că ar fi soția dispărută a lui Wiking Stromberg. Dar se dovedește că e vorba de un bărbat, iar cauza morții nu este înecul: trupul lui fusese țintuit de fundul mlaștinii cu un țăruș înfipt în inimă, ca și cum ar fi fost vampir. Pentru Wiking, această descoperire înseamnă o călătorie amețitoare în trecutul absolut tulburător al familiei sale. Muntele furtunii — o cronică despre violență și
Un bilet lăsat pe masa din bucătărie: „Iubitule, culeg niște mure arctice. Simt că trebuie să ies din apartament. Markus este la Karin." Și în colțul din dreapta jos, steluța cu cinci vârfuri, emblema ei. Helena nu s-a mai întors acasă, deși fetița ei a fost găsită abia respirând în Mlaștina Rece. Iar Wiking Stormberg nu și-a mai revenit după dispariția soției. A trăit doar pentru copii și serviciul lui din poliția din Stenträsk, și a devenit obsedat de mlaștini. După zeci de ani, fiul lor primește o scrisoare, o
