Autorul Sorin Bocancea, politolog, despre prezentul volum, imediat după apariție, avea să susțină că – se înscrie într-o serie de interviuri ce au ca temă comunismul din Europa de Est, cu intenția de a exploata științific memoria celor caree au fost martori activi în acea perioada în diverse domenii. În acest caz, propun un dialog cu o personalitate din domeniul construcțiilor, ce a activat atunci atât în țară, cât și în Occident. Pentru realizarea interviului, am pornit de la consultarea arhivelor pentru a extrage de acolo date referitoare la politica PCR cu privire la construcții, la eșafodajul legislativ și instituțional și la mecanismele decizionale antrenate în aplicarea acesteia. Un avantaj al acestui demers a fost faptul că inginerul Marin Gh. Nicolae a lucrat atât în domeniul construcțiilor industriale, cât și în cel al construcțiilor civile, Domnia Sa deținând funcții de conducere la realizarea unor importante obiective industriale și civile. Deci, avem în față un martor privilegiat. În România postcomunistă există o întreagă mitologie referitoare la construcțiile comuniste: cea pozitivă preamărește „marile realizări” ale regimului, iar cea negativă arată că – în comunism – s-a construit mult si prost. În acest dialog am evitat ambele extreme, pentru că scopul demersului a fost înțelgerea unui fenomen în contextul său și nu confirmarea sau infirmarea unor etichete. Trăsăturile și consecințele politicii regimului comunist în acest domeniu ies oricum în evidență. Rămâne ca fiecare cititor să le evalueze.
Mai multe despre carte – AICI – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/asa-s-a-construit-in-comunism-nqsm873h/
Articole similare
Premiul Polar Michel Lebrun 2020 O tânără este găsită în apartamentul său din Bruxelles, ucisă cu mai multe lovituri de cuțit. Toate indiciile arată spre Nikola Stancovici, un artist care a fost ultima persoană pe care victima a sunat-o înainte să moară. El apare pe înregistrările camerelor de supraveghere imediat după crimă, poliția îi găsește hainele pătate de sânge și descoperă în atelierul său schițe ale locului faptei. Sub aparențele sale de copil pierdut, Niko este un graffiti artist de geniu, supranumit de presă „Funambulul”, după ce pe străzile capitalei
Trei ani. Douăsprezece luni. O durere fără sfârșit. După ce și-a pierdut sora în urmă cu trei ani, Savannah Litchfield simte că trăiește doar pe jumătate. Acum, la 17 ani - vârsta la care a murit Poppy -, durerea pierderii ei este mai mare ca niciodată. Iar când terapeutul îi sugerează lui Savannah să plece într-o călătorie în jurul lumii organizată pentru a-i ajuta pe adolescenții afectați de pierderea persoanelor dragi, Savannah acceptă, însă fără tragere de inimă, luând cu ea jurnalul pe care i l-a lăsat Poppy înainte să
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în

