Distribuie
„Cu aceste remarcabile proze de debut, Simona Goşu nu datorează nimic tradiţiei literare de la noi. Subiectele ei sunt pe cât de actuale, pe atât de inedite, subsumate temei vulnerabilităţii fără să facă vreo concesie aşteptărilor sau sensibilităţii cititorilor: familii monoparentale depăşite de situaţie, maternitate nedorită sau frici neînţelese, copii lăsaţi la cheremul instinctelor sau al hazardului… Dramatismul situaţiilor fiind egalat doar de fineţea cu care se desfăşoară, căci sunt mult calm în aşteptarea cruzimii şi multă subtilitate în preajma răului. Cât despre limbaj, rareori cineva a reuşit să «taie» atât de adânc, lăsând urme atât de puţin vizibile. Uimire, plăcere şi admiraţie – asta am simţit citind, recitind şi povestind şi altora aceste povestiri, printre cele mai bune scrise la noi în ultimii ani. Un debut memorabil, care – cred – va marca proza scurtă românească”, ne precizează scriitorul Marius Chivu despre volumul de față.
Simona Goşu (n. 1976) este traducătoare. A absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia engleză-română, în cadrul Universităţii din Bucureşti, şi a făcut un masterat de lingvistică aplicată şi predarea limbii engleze. A urmat cursul de creative writing susţinut de Florin Iaru şi Marius Chivu şi a fost selectată în programul de mentorat „Prima Carte”, organizat de Fundaţia Friends for Friends. A publicat proză scurtă în revistele „Iocan”, „Familia”, „Steaua”, pe revistadepovestiri.ro şi în antologia KIWI.
Mai multe despre carte https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/fragil-povestiri-kzrfj4nk/
Articole similare
Premiul Polar Michel Lebrun 2020 O tânără este găsită în apartamentul său din Bruxelles, ucisă cu mai multe lovituri de cuțit. Toate indiciile arată spre Nikola Stancovici, un artist care a fost ultima persoană pe care victima a sunat-o înainte să moară. El apare pe înregistrările camerelor de supraveghere imediat după crimă, poliția îi găsește hainele pătate de sânge și descoperă în atelierul său schițe ale locului faptei. Sub aparențele sale de copil pierdut, Niko este un graffiti artist de geniu, supranumit de presă „Funambulul”, după ce pe străzile capitalei
Trei ani. Douăsprezece luni. O durere fără sfârșit. După ce și-a pierdut sora în urmă cu trei ani, Savannah Litchfield simte că trăiește doar pe jumătate. Acum, la 17 ani - vârsta la care a murit Poppy -, durerea pierderii ei este mai mare ca niciodată. Iar când terapeutul îi sugerează lui Savannah să plece într-o călătorie în jurul lumii organizată pentru a-i ajuta pe adolescenții afectați de pierderea persoanelor dragi, Savannah acceptă, însă fără tragere de inimă, luând cu ea jurnalul pe care i l-a lăsat Poppy înainte să
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
