Distribuie
Sebastian Schnoy s-a saturat până peste cap de toată povestea pesimistă despre criza Uniunii Europene și s-a hotărât să se oprească numai asupra celor bune. Ce a fost de învățat, de la cine și când? Lui Caesar nu i-a trecut niciodată prin minte să vândă fântânile Romei sub forma de hedging, vikingii nu cunoșteau problemele cu fondurile de pensii, britanicii practicau încă din Evul Mediu blind dates și prelucrarea imaginilor, francezii au ridicat frumusețea la rangul de program de guvernare, iar un berlinez a inventat la 1900 ceasul deșteptător care te trezește doar dacă afară este vreme bună.
Napoleon. Putea el să cucerească oricâte țări, putea Europa să tremure de frica lui, dar acasă trăia sub papucul Josephinei: „Perfect! Ai supus și Austria, și Germania, dar tot îți put picioarele. Ești incapabil să-ți faci ordine pe birou, lucrurile tale sunt împrăștiate peste tot!”.
Nici nu e de mirare că Napoleon se ferea cât iî stătea în puteri din calea unor asemenea tirade, iar campaniile lui prădătoare erau cel mai bun pretext ca să scape de spălat. Dupa ce ai terminat de mâncat, te ridici frumos, dai foc la casă și-ți vezi de drum.
Se poate scrie o istorie fără războaie? Sebastian Schnoy încearcă să facă asta și oferă și o explicație uimitoare: făcând abstracție de cel de-al Doilea Război Mondial, nu avem de ce să ținem minte fiecare bătălie, așa cum nu suntem mai sănătoși dacă avem știință de fiecare boală care există.
Mai multe despre carte AICI.
Articole similare
Sacrificiul este un roman de suspans extrem de intens, care analizează felul cum cele mai întunecate părți ale psihicului uman, ale amintirilor și traumei pot interacționa în moduri devastatoare. Într-o cursă contracronometru, misterul se dezleagă în două linii temporale, unde calea către adevăr este mai amenințătoare decât ai crede. - T T Sunt incredibil de mândru de această carte. Mă reprezintă foarte mult, dar sper că va fi și o surpriză. A fost nevoie de doi ani să scriu Sacrificiul, iar acum abia aștept ca oamenii să pătrundă în lumea lui Florence și
Este o carte de non-ficțiune, un aliaj impenetrabil de cultură bine asimilată și autenticitate viscerală în care misterioasa scriitoare italiană vorbește despre scrisul ei în strânsă relație cu cititul: despre activitatea ei de scriitoare, poetica ei, tehnicile narative, lecturile fundamentale care i-au influențat devenirea. Apariția cărții a fost primită cu entuziasm atât de critica din Europa, cât și de cea de peste Ocean. „O bijuterie incandescentă… Între margini este o meditație filosofică asupra naturii scrisului”, scriau criticii de la The New York Times. „O odă închinată cititului și scrisului… Între
Cititorule, Îmi îndrept gândul spre tine şi mintea îmi spune că s-ar putea să ai dreptate. Când te-ai îmbolnăvit nu ştii, cum să te smulgi din suferinţă îţi este cu neputinţă să înţelegi, necunoscând multe din tainele corpului tău. Medicii spun… În era medicamentelor şi a transplanturilor de organe se vorbeşte, cu tot mai multă apăsare, despre descoperirea genomului ca etapă în care vei şti ce boli îţi sunt hărăzite în următorii 10 ani. Până atunci, însă, ştiinţa ne ajută prea puţin să cunoaştem cauzele suferinţei de azi şi nu
