Distribuie
În Tokyo există un cartier în care se află cel mai mare număr de librării și anticariate din lume. Se numește Jimbōchō, iar iubitorii de cărți pot găsi aici romane din epoca Meiji, cărți de artă, scenarii de teatru și hărți vechi. Dar nu doar atât: vânătorii de ediții princeps sau de romane cu autograf sunt la ei acasă aici, iar să-i vezi la lucru este un adevărat spectacol. În librăria Morisaki, un mic anticariat specializat în literatură japoneză modernă, nu încap mai mult de cinci persoane odată. Cărțile se înghesuie pe rafturi și invadează fiecare colț al podelei, iar când sosește un client, imediat apare de după tejghea proprietarul, unchiul Satoru. Recent, soția lui, Momoko, i-a dat o mână de ajutor, și adesea, în timpul liber, după serviciu, i se alătură și nepoata lui, Takako.
Pentru prima dată, fata nu se mai simte singură; pentru a-i ține companie există noi prieteni și noi ritualuri: festivalul anual din Jimbōchō, cafeneaua de după colț sau o vizită neașteptată. Pentru că o librărie, a descoperit ea, este populată cu multe povești, nu doar cele cuprinse în cărți, ci și cele ale cititorilor care o frecventează. Și aceste povești creează legături între oameni.
În semn de recunoștință, Takako le oferă unchiului și mătușii ei o excursie, angajându-se să le țină locul cât timp sunt plecați și să se mute în camera de deasupra librăriei pentru câteva seri, așa cum făcuse și altădată. Totul pare să meargă bine, dar atunci de ce se comportă Satoru atât de ciudat? Câte alte povești, emoții și comori mai păstrează librăria Morisaki?
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/intoarcere-in-libraria-morisaki-roman-x28t3mh8/
Articole similare
Premiul Polar Michel Lebrun 2020 O tânără este găsită în apartamentul său din Bruxelles, ucisă cu mai multe lovituri de cuțit. Toate indiciile arată spre Nikola Stancovici, un artist care a fost ultima persoană pe care victima a sunat-o înainte să moară. El apare pe înregistrările camerelor de supraveghere imediat după crimă, poliția îi găsește hainele pătate de sânge și descoperă în atelierul său schițe ale locului faptei. Sub aparențele sale de copil pierdut, Niko este un graffiti artist de geniu, supranumit de presă „Funambulul”, după ce pe străzile capitalei
Trei ani. Douăsprezece luni. O durere fără sfârșit. După ce și-a pierdut sora în urmă cu trei ani, Savannah Litchfield simte că trăiește doar pe jumătate. Acum, la 17 ani - vârsta la care a murit Poppy -, durerea pierderii ei este mai mare ca niciodată. Iar când terapeutul îi sugerează lui Savannah să plece într-o călătorie în jurul lumii organizată pentru a-i ajuta pe adolescenții afectați de pierderea persoanelor dragi, Savannah acceptă, însă fără tragere de inimă, luând cu ea jurnalul pe care i l-a lăsat Poppy înainte să
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
