Distribuie
Raffaello Giovagnoli, Spartacus, Editura Corint, București, 2014
„Spartacus a fost un trac din triburile nomade, un bărbat nu doar de mare caracter și plin de curaj, ci și superior, prin inteligență și bunătate, condiției sale.“ – Plutarh
„Fiecare eră reinventează trecutul pentru a-și reflecta propriile priorități… Fiecare generație are nevoie de propriul Spartacus. În secolul al XIX-lea, scriitorul italian Raffaello Giovagnoli l-a văzut pe Spartacus ca pe un precursor al lui Garibaldi. Revoluționarii germani, urmându-l pe Karl Marx (care îl admira pe Spartacus), și-au numit organizația Liga Spartachistă. Celebrul gladiator a fost comemorat și prin echipa de fotbal sovietică Spartak Moscova, baletul lui Aram Haciaturian și spartachiadele comuniste. La mijlocul secolului al XX-lea, a devenit eroul progresist al romanelor scrise de Lewis Grassic Gibbon și Howard Fast, cel din urmă constituind punctul de plecare al filmului lui Stanley Kubrick din 1960.“ – The Guardian
Articole similare
În volumul cinci din seria "Cuvintelor duhovnicești", ale Cuviosului Paisie, sunt cuprinse învățăturile Starețului cu privire la patimi și virtuți. Prezentele învățături nu constituie o învățătura sistematică, nici nu se referă pe larg la toate patimile și virtuțile, ci ele au fost adunate din răspunsurile Starețului la întrebările legate de "diagnosticarea" și vindecarea patimilor, precum și de lucrarea virtuții. Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cuvinte-duhovnicesti-vol-5-patimi-si-virtuti-vnjggjxs/
După mai bine de un deceniu, când surorile Nikki, Sami și Tori Knotek aud cuvântul mamă, îl simt de parcă sufletul le-ar fi sfâșiat de gheara unui vultur, declanșând amintiri care au fost secretul lor încă din copilărie. Până acum. Ani la rând, în spatele ușilor închise ale fermei lor din Raymond (Washington), mama lor sadică, Shelly, și-a supus fetele unor abuzuri inimaginabile, umilințe, torturi și terori psihice. Trecând împreună prin toate aceste experiențe, Nikki, Sami și Tori au dezvoltat o legătură sfidătoare care le-a ajutat să devină mult mai puțin
Măritată peste noapte cu Alfonso d’Este, duce de Ferrara, Modena și Reggio, Lucrezia părăsește Florența natală pentru a trăi la o curte străină ale cărei obiceiuri îi par stranii și unde prezența ei nu este tocmai dorită. Chiar și soțul ei pare o enigmă: este fie un estet înconjurat de artiști, fie un despot în fața căruia tremură și propriile-i rude. În timp ce pozează la nesfârșit pentru un portret menit a-i surprinde frumusețea pentru eternitate, Lucrezia înțelege că în ochii curții ea nu îndeplinește decât rolul de mamă a
