Distribuie
În premieră, vede lumina tiparului una dintre cele 40 de piese de teatru semnate Rabindranath Tagore, laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã, 1913.
Traducere româneascã realizatã direct din limba maternă a autorului, limba bengali.
Comedie în patru acte. Prima apariție în 1892 sub titlul – Încurcãturi la început (Goray galad). În 1928 apare în varianta revizuită de autor (sub titlul actual). Piesa a fost montată în regia autorului în anii dupã publicarea primei versiuni.
Aceastã piesă umoristică se bazează pe viața de familie a clasei intelectuale indiene din secolul trecut. Acțiunile se petrec în Calcutta. Încurcăturile în care se află personajele principale și care sunt create de ei înșiși provoacă râsul. Dialogurile sunt pline de rafinament si umor; fiind lipsite de spinul ironiei sau al satirei, ele nu ating pe nimeni.
Tocmai prin simplitatea sa și prin valoarea-i pur distractivă această piesă se adresează unui public mai larg. Și, astfel, timp de 50 de ani ea a rămas una dintre cele mai interesante comedii din repertoriul teatrelor din Bengal.
Ea a fost jucată de nenumărate ori de către un mare număr de trupe.
Cel mai reușit spectacol se făcuse în regia marelui actor-regizor din Calcutta, Sisir Kumar Bhaduri, precursorul teatrului indian de astăzi. Rolul lui Ciondra era interpretat de regizorul însuși și celelalte roluri de către cei mai buni actori ai teatrului calcuttan.
Piesa a fost ecranizată în anii 40; rolul eroinei principale, Indu, a fost interpretat de către talentata actriță și cântăreață – Bijoya Das, soția regizorului Satyajit Ray.
Dragostea… a fost prima reprezentație de teatru indian din România, în anul 1981, în regia și interpretarea studenților traducătoarei piesei, Amita Bhose, prima traducătoare a lui Eminescu în Asia, profesoară de bengali, sanscrită și civilizație indiană la Universitatea București (1972-1991).
Mai multe despre carte AICI.
Articole similare
Romanul Ultimul bătrân prezintă cazul unui profesor pensionar care, pradă delirului psihic, nu mai este capabil să facă deosebirea dintre realitate şi imaginaţie. La un moment dat, în oraş apar persoane cu un singur ochi. Nu întâmplător acest ochi este situat între sprâncene, sugerând astfel ochiul lui Shiva, cum e numit, produs de glanda pineală, graţie căruia cele nevăzute ajung văzute. Undeva, sub Casa Poporului, domiciliază şeful acestei secte a ciclopilor, cu un destin aparte… Simetric, la suprafaţă, într-o biserică din Centrul vechi al oraşului, un preot îşi propune să întemeieze o
Măștile lui Brejnev este un excelent roman al lui Nicolae Spătaru! Autorul descrie cu mult umor atmosfera grotescă și absurdă, cu vădite accente de fantastic bulgakovian, din perioada care i-a urmat morții lui Brejnev. Tudorel Urian Nicolae Spătaru reușește să surprindă, la modul superlativ, cu un discurs narativ de forță, plin de originalitate, implicit de prospețime tematică… E bine de punctat felul în care romanul său ridică detaliul, amănuntul, lucrul aparent mărunt la nivel de preocupare narativă majoră, având puterea de a schimba destine și situații anodine. Constantin Dram Mai
Aceasta este povestea lui Avdo, meșter făuritor de pietre de mormânt, a cărui existență traversează istoria modernă a Turciei. Călătoria vieții lui se împletește cu a multor personaje ce ilustrează diversitatea religioasă și culturală a Turciei: creștini, musulmani sunniți, alaviți, turci, kurzi, armeni. Istoria lui Avdo începe în orașul Mardin, unde micul orfan cântă pe străzi pentru a-și câștiga existența, și unde este adoptat de un meșter făuritor de pietre de mormânt, care-l învață meserie. Pietrarul-cântăreț va cunoaște dragostea, nefericirea, prietenia adevărată, moartea celor apropiați, traiul sub regim polițienesc, dar
