Distribuie
Propozitia din finalul volumului Verbele auxiliare ale inimii fusese o promisiune, o amenințare sau un citat? În 1985, când a apărut această carte concepută ca un ferpar, ultima propoziție părea mai degrabă o manifestare a atitudinii autorului. După volumele Harmonia cælestis și Ediția revăzută, „cărțile tatălui”, odată cu apariția romanului Nicio artă, după mai bine de două decenii, celebra propoziție esterházyană capătă o nouă semnificație.
Nicio artă este cartea mamei înviate, a mamei care cunoaște legea ofsaidului, limbajul acesteia, prin intermediul căruia este definită relația ei cu lumea. Fiul există numai în funcție de limbajul-fotbalistic-al-mamei, la fel ca restul lumii. În această carte, fotbalul este prezentat drept concepție despre lume, a cărei proveniență își are rădăcinile în raportul față de mamă și față de limba maternă: complexul limbii materne.
În cazul în care cititorul caută în acest volum al lui Péter Esterházy firele „romanului de familie”, le va găsi în întâmplări rotunde, scrise cu măiestrie. În cazul în care caută sentimente – le va găsi și pe acestea. Cel interesat de lumea textului autoreflexiv în stil esterházyan (unde începe și unde se sfârșește scriitorul?) nu va fi decepționat.
Academia de Cultură Fotbalistică din Germania a declarat romanul Nicio artă – cea mai bună carte fotbalistică a anului 2009. Comisia de acordare a premiului și-a motivat opțiunea prin faptul că autorul „descrie jocul cu mingea drept un destin comic, emoționant al familiei, oferindu-ne astfel o proză oedipiana de super-clasă”.
Mai multe despre carte – AICI – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/nicio-arta-roman-kw73gs8m/
Articole similare
Premiul Polar Michel Lebrun 2020 O tânără este găsită în apartamentul său din Bruxelles, ucisă cu mai multe lovituri de cuțit. Toate indiciile arată spre Nikola Stancovici, un artist care a fost ultima persoană pe care victima a sunat-o înainte să moară. El apare pe înregistrările camerelor de supraveghere imediat după crimă, poliția îi găsește hainele pătate de sânge și descoperă în atelierul său schițe ale locului faptei. Sub aparențele sale de copil pierdut, Niko este un graffiti artist de geniu, supranumit de presă „Funambulul”, după ce pe străzile capitalei
Trei ani. Douăsprezece luni. O durere fără sfârșit. După ce și-a pierdut sora în urmă cu trei ani, Savannah Litchfield simte că trăiește doar pe jumătate. Acum, la 17 ani - vârsta la care a murit Poppy -, durerea pierderii ei este mai mare ca niciodată. Iar când terapeutul îi sugerează lui Savannah să plece într-o călătorie în jurul lumii organizată pentru a-i ajuta pe adolescenții afectați de pierderea persoanelor dragi, Savannah acceptă, însă fără tragere de inimă, luând cu ea jurnalul pe care i l-a lăsat Poppy înainte să
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
