Autor: Categorii: O carte pe ziUltima actualizare: 26 aprilie 2025Timp citire: 0,8 min

Distribuie

neruda

Pablo Neruda, Nu există lumină pură, Bucureşti, Art, 2015

Eu vin dintr-o provincie obscură, dintr-o ţară pe care o tăioasă geografie o separă de toate celelalte. Am fost cel mai disperat dintre toţi poeţii, iar poezia mea a fost regională, dureroasă şi ploioasă. Dar am avut întotdeauna încredere în om. Şi nu mi-am pierdut niciodată speranţa. – Pablo Neruda

Poetul palpează spaţiul şi substanţa confuză din realitatea imediată, încercând să forţeze misterul transcendenţei. Poezia şi viaţa pe care o conţine îi apar ca o descoperire uimitoare, terifiantă, dar şi fastuoasă prin spectacolul diversităţii lor. Neruda intuieşte „gravitatea şi misterul vieţii“, cum ar spune Fernando Pessoa. Şi dobândeşte deja convingerea că această viaţă este şi viaţa poeziei. – Dinu Flămând

Rezervă acum

Articole similare

  • Premiul Booker pentru literatură rusă 2008 Nimeni nu-și mai aduce aminte de Gromov, cândva scriitor de romane propagandistice, prea puțin gustate de public. Însă pe măsură ce trece timpul, cărțile lui ies iarăși la suprafață, și fiecare îi dă cititorului ei o însușire aparte: Furia de a-și înfrunta cu sălbăticie dușmanii; Memoria, care aduce în mintea celui care citește imaginile unei copilării fericite; Puterea de a ignora teama de moarte. Cu timpul, în țară încep să apară Biblioteci, falanstere de lectură susținute de cititori care se războiesc pentru ultimele exemplare

  • Bestseller New York Times. Două femei. Multe nume de împrumut. Meg Williams. Maggie Littleton. Melody Wilde. Nume diferite ale aceleiași persoane, în funcție de oraș, în funcție de operațiune. E o impostoare care își șterge propria identitate și devine oricine ai nevoie să devină — studentă, life coach, agent imobiliar. Îți spune exact ce ai nevoie să auzi și, până să termine, probabil că ai pierdut deja tot. Kat Roberts așteaptă de zece ani revenirea femeii care i-a dat viața peste cap și e hotărâtă s-o demaște. Dar pe măsură

  • Falangistul Oriol Fontelles este personajul-umbră ce străbate monumentalul roman al lui Jaume Cabré: din 1944, anul morţii lui, până la dispariţia lui Franco, el dă numele unei străzi din Torena, sat din Pirineii catalani. Considerat erou al luptei împotriva partizanilor „roșii", este urât de urmașii victimelor Falangei. Aproape șase decenii mai târziu: învăţătoarea Tina Bros descoperă, întâmplător, în vechea școală abandonată ce urmează a fi dărâmată, patru caiete școlare, o lungă epistolă scrisă de Oriol Fontelles presupusei sale fiice, în care îi mărturisește că a fost luptător în rândurile partizanilor