Distribuie
Încă din prefață, despre volum, autorul relatează: Ca să fiu fericit, trebuie să-mi fac in fiecare zi câte puțin de lucru cu literatura. Fac această afirmație de parcă mi-aș cere scuze, mânat, totodată, de dorința de a lămuri situația în care mă găsesc. Știți cum este cu bolnavii care trebuie să ia zi de zi câte o lingură dintr-o anumită doctorie… Când am aflat, în copilărie, că bolnavii de diabet trebuie să facă în fiecare dintre zilele vieții lor câte o injecție pentru a putea duce o existență normală, la fel ca ceilalți, i-am compătimit nespus; m-am gândit că sunt pe jumătate morți. Dependența de literatură m-a făcut și pe mine să fiu „pe jumătate mort”, dacă trebuie să urmăm această accepțiune a termenului. Cred că și cei care afirmă că aș fi rupt de viață se referă tot la această ipostază de individ „pe jumătate mort”. Putem s-o numim și stare de ființă „pe jumătate fantomatică”. Poate că sunt, într-adevăr, mort și mă străduiesc să aduc la viață trupul neînsuflețit care sălășluiește în mine prin mijlocirea literaturii. La fel ca în cazul leacurilor administrate cu lingurița ori prin injectare, literatura pe care trebuie s-o „ingerez” eu zi de zi presupune anumite particularități si, pe de alta parte, o „doză” apreciabilă, așa cum se întâmplă în cazul dependenților de droguri.
Despre autor și volum specialiștii de la „The Times Literary Supplement” susțin că: „Pamuk a dezvăluit mai mult despre sine decât a intenționat”, iar cei de la „The New York Times” ne spun că: „Orhan Pamuk ia lumea pe care credeam că o cunoaștem și o aduce la viață… El a devenit unul dintre acei scriitori pe care atât Occidentul, cât și Orientul și-i pot numi ai noștri”.
Orhan Pamuk s-a născut în 1952, la Istanbul, şi a crescut într-o familie numeroasă, asemănătoare acelora pe care le descrie în romanele Cartea neagră şi Cevdet Bey şi fiii săi, într-un cartier înstărit din Nişantaş. La 23 de ani, Orhan Pamuk se hotărăşte să devină romancier; trăieşte retras în apartament şi începe să scrie. Cu excepţia unei perioade de trei ani petrecută la New York, a locuit numai la Istanbul. Scrie romane de treizeci de ani şi nu a avut niciodată altă meserie. Cărţile i-au fost traduse în mai mult de cincizeci de limbi, iar unul dintre cele mai apreciate romane ale sale, Mă numesc Roşu, a câştigat în anul 2003 IMPAC Dublin Literary Award. În 2006, Orhan Pamuk primeşte Premiul Nobel pentru Literatură.
Mai multe despre carte – AICI.
Articole similare
Cititorule, Îmi îndrept gândul spre tine şi mintea îmi spune că s-ar putea să ai dreptate. Când te-ai îmbolnăvit nu ştii, cum să te smulgi din suferinţă îţi este cu neputinţă să înţelegi, necunoscând multe din tainele corpului tău. Medicii spun… În era medicamentelor şi a transplanturilor de organe se vorbeşte, cu tot mai multă apăsare, despre descoperirea genomului ca etapă în care vei şti ce boli îţi sunt hărăzite în următorii 10 ani. Până atunci, însă, ştiinţa ne ajută prea puţin să cunoaştem cauzele suferinţei de azi şi nu
Ieșiți la joacă alături de Pettson și Findus și rezolvați sarcini distractive și inteligente. Să exersăm împreună cifrele și formele! Oare vom primi ajutor de la flecăreți și de la găinile din carte? Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/joaca-te-cu-pettson-si-findus-cifre-si-forme-gjsx4hqt/
Premiul Booker pentru literatură rusă 2008 Nimeni nu-și mai aduce aminte de Gromov, cândva scriitor de romane propagandistice, prea puțin gustate de public. Însă pe măsură ce trece timpul, cărțile lui ies iarăși la suprafață, și fiecare îi dă cititorului ei o însușire aparte: Furia de a-și înfrunta cu sălbăticie dușmanii; Memoria, care aduce în mintea celui care citește imaginile unei copilării fericite; Puterea de a ignora teama de moarte. Cu timpul, în țară încep să apară Biblioteci, falanstere de lectură susținute de cititori care se războiesc pentru ultimele exemplare
