Distribuie
Cărticica de faţă celebrează bogăţia inepuizabilă a lumii. Modul de a păşi al patrupedelor – în buiestru sau în diagonală? –, valoarea fundamentală a genunchiului, secretele plajei dezvăluite de reflux, hoinărelile nocturne ale aricilor, ura pe care arborii şi-o poartă unul altuia, precum şi figurile protectoare, Magii de la Răsărit, Moş Crăciun, Sfântul Cristofor, Ludovic cel Sfânt, şi mai ales femeile şi bărbaţii devoraţi de mass-media – Sacha Guitry, Lady Diana, Michael Jackson – şi, în sfârşit, prietenii care se află acum pe celălalt mal al fluviului şi care mă invită cu blândeţe să mă alătur lor, iată lucrurile despre care e vorba în aceste pagini, ne spune chiar autorul, provocându-ne, astfel, ineteresul citirii volumului.
Michel TOURNIER, unul dintre cei zece membri ai Academiei Goncourt, s-a născut la Paris în 1924. Educaţia i-a fost marcată de cultura germană, muzică şi catolicism. Deşi a studiat filozofia la Sorbona şi Tübingen, urmând cursurile celebrului Maurice de Gandillac, nu a reuşit să fie profesor de liceu, cum şi-ar fi dorit, pentru că a ratat examenul de agrégation. A lucrat ca jurnalist la Radio France şi Europe 1, a colaborat cu „Le Monde” şi „Le Figaro”, iar între 1956 şi 1968 a fost redactor la „Plon”, ocupându-se de traducerile din germană.
În 1967 şi-a publicat primul roman, Vendredi ou les Limbes du Pacifique, inspirat de Robinson Crusoe al lui Daniel Defoe şi recompensat cu Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze.
În 1970 Le Roi des aulnes a obţinut Premiul Goncourt; s-a vândut în patru milioane de exemplare. A urmat, în anul 1971, Vendredi ou la Vie sauvage, versiune simplificată a cărţii Vendredi ou les Limbes du Pacifique, devenită o lectură şcolară clasică şi vândută în șapte milioane de exemplare. Tournier se autodeclară un contrabandist al filozofiei care încearcă să-i strecoare pe Platon, Aristotel, Spinoza şi Kant în ţesătura scrierilor sale. Universul lui romanesc, populat de monştri, căpcăuni, gemeni, androgini, este traversat de tema inversiunii, oscilând între realism şi fantastic. Subiectele filozofice, miturile, religiile, istoria sunt redate într-o formă „tradiţională şi liniştitoare”, care a contribuit imens la popularitatea scriitorului. Locuieşte în prezbiteriul unui sătuc (Choiseul) aflat la 40 de kilometri de Paris, în valea Chevreusei.
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/celebrari-eseuri-gwstggqw/
Articole similare
În volumul cinci din seria "Cuvintelor duhovnicești", ale Cuviosului Paisie, sunt cuprinse învățăturile Starețului cu privire la patimi și virtuți. Prezentele învățături nu constituie o învățătura sistematică, nici nu se referă pe larg la toate patimile și virtuțile, ci ele au fost adunate din răspunsurile Starețului la întrebările legate de "diagnosticarea" și vindecarea patimilor, precum și de lucrarea virtuții. Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cuvinte-duhovnicesti-vol-5-patimi-si-virtuti-vnjggjxs/
După mai bine de un deceniu, când surorile Nikki, Sami și Tori Knotek aud cuvântul mamă, îl simt de parcă sufletul le-ar fi sfâșiat de gheara unui vultur, declanșând amintiri care au fost secretul lor încă din copilărie. Până acum. Ani la rând, în spatele ușilor închise ale fermei lor din Raymond (Washington), mama lor sadică, Shelly, și-a supus fetele unor abuzuri inimaginabile, umilințe, torturi și terori psihice. Trecând împreună prin toate aceste experiențe, Nikki, Sami și Tori au dezvoltat o legătură sfidătoare care le-a ajutat să devină mult mai puțin
Măritată peste noapte cu Alfonso d’Este, duce de Ferrara, Modena și Reggio, Lucrezia părăsește Florența natală pentru a trăi la o curte străină ale cărei obiceiuri îi par stranii și unde prezența ei nu este tocmai dorită. Chiar și soțul ei pare o enigmă: este fie un estet înconjurat de artiști, fie un despot în fața căruia tremură și propriile-i rude. În timp ce pozează la nesfârșit pentru un portret menit a-i surprinde frumusețea pentru eternitate, Lucrezia înțelege că în ochii curții ea nu îndeplinește decât rolul de mamă a
