Distribuie
Romanul este impregnat de clișee antisemite, ceea ce-i conferă dimensiunea unui „document al urii” (Frankfurter Allgemeine Zeitung). Personajul principal al acestui roman-cheie nu este altcineva decât temutul critic literar Marcel Reich-Ranicki – cel mai mare critic german, un soi de Pivot al germanilor. A ținut ani întregi în „Die Zeit” o cronică literară și realizează și o incendiară emisiune culturală numită „Quartett”. I-a atacat pe cei mai mari scriitori germani în viață, este iubit de cititori și de telespectatori, dar urât de autorii pe care îi critică. Walser îl ironizează în carte și chiar sugerează, la un moment dat, că doar moartea ar fi bună pentru un tip atât de abject precum Reich-Ranicki.
În roman el apare sub numele Andre Ehrl-Konig și devine victima unui scriitor (Hans Lach) în spatele căruia se ascunde nimeni altcineva decât însuși Martin Walser. Deoarece scriitorul se simte lezat de criticile virulente ale lui Ehrl-Konig vrea să se răzbune.Într-un amestec de satiră, pamflet și colportaj, Martin Walser celebrează în romanul său uciderea criticului urât, care pe deasupra mai este și evreu, asemenea lui Reich-Ranicki. Martin Walser a pus pe jar Germania și chiar Europa cu ultimul său BESTSELLER: „Moartea unui critic”. Toată presă germană a identificat nuanțele antisemitice ale cărții, iar scriitorul a devenit subiect de scandal. În 2002, cartea avea să stârnească un lung șir de polemici și dezbateri publice. Dacă aș fi știut că romanul meu va fi pus în legătură cu „Holocaustul”, a declarat Waser într-un interviu, „nu l-aș fi scris.”
Articole similare
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
Octav Mavru, avocat bine-cunoscut la București, pornește, într-un moment de criză, într-o călătorie în Orient. Cu scopul de a-și (re)găsi fiul, cel de la care primește un pachet misterios, prin intermediul căruia pare că-i cere ajutorul. Nu va fi singur, ci însoțit de Beguma – o clientă de-a lui, care își caută, la rândul ei, fiica mai mare – și de Lia, fiica mai mică a acesteia. O seamă de ghizi îi escortează, dar și protejează pe parcurs. Malalai, „fiica Afghanistanului“, cum ea însăși se autointitulează, proiectează nanoboți anticancer. Și
Ce-ar fi dacă oamenii ar construi un turn de pe Pământ până la Cer și ar pătrunde dincolo de hotarele acestuia? Ce-ar fi dacă legile matematicii, fundamentul realității noastre, s-ar dovedi a fi arbitrare și contradictorii? Sau dacă o știință a numirii lucrurilor ar putea insufla viață materiei neînsuflețite, schimbând pentru totdeauna granițele dintre viu și neviu? Cum ne-ar transforma percepția asupra timpului o limbă extraterestră care ne-ar altera felul în care înțelegem trecutul, prezentul și viitorul? Și ce-ar însemna pentru lume dacă toate credințele creștinismului fundamentalist ar fi literal
