Distribuie
Chiar dacă nu a fost scrisă până acum o istorie a cafenelelor din București, amănunte despre primele asemenea locuri de taifas putem afla din documentatele lucrări datorate strădaniilor celor care s-au aplecat cu stăruinţă asupra apariţiei și evoluţiei urbei de pe Dâmboviţa, G. Ionescu‑Gion, Constantin C. Giurescu și George Potra.
De la cel dintâi aflăm că prima cafenea cunoscută în București, atestată documentar în anul 1667, în timpul domnului muntean Radu Leon (1664–1669), era proprietatea unui negustor turc, Kara Hamie – „fost oștean (ienicer) în garda palatului împărătesc din Constantinopol”. Ea era situată în buricul târgului, în vecinătatea locului unde se va ridica Hanul „Şerban Vodă”, căruia, mai târziu, construit între 1883 și 1900 după planurile arhitecţilor francezi Cassien Bernard și Albert Galleron, îi va succeda Palatul Băncii Naţionale.
George Potra ne lămurește de unde vine numele de cafenea – bineînţeles de la un cuvânt turcesc: „kahvehane, kave-hané, ceea ce înseamnă local public în care se poate bea cafea după moda turcească, unde oamenii puteau să joace zaruri, table sau ghiordum și să fumeze tutun, în schimbul unui preţ relativ mic”.
Așadar, încă de la începuturile ei, cafeneaua a fost un loc primitor, de petrecere a timpului într‑un mod plăcut, de discuţii învăluite în fum, împreună cu prietenii sau cunoscuţii, alături cu o cafea aburindă.
În contextul apariției volumului – Istoricul Georgeta Filitti afirmă: „Intrând în atmosfera spirituală a celor șase cafenele, cu clientela lor pestriță, înțelegi emulația creatoare apărută acolo, solidaritatea și acel cumul de elemente care le-au transformat în adevărate simboluri de viață bucureșteană. Întemeiate de un polonez, un boier pământean, un aromân meșter într-ale cofetăriei, un evreu ori un grec, cafenelele s-au altoit mereu, pentru rentabilitate, pe lângă restaurante. Și ar fi rămas simple debite de cafea, fie ea șvarț, turcească sau marghilomană, dacă, pe nesimțite, nu ar fi ajuns să fie populate de elita culturală a capitalei. Cârcotașii ar putea spune că bucureștenii n-au fost originali, ci au imitat modelul francez (Le Procope) sau pe cel vienez (Sacher). E doar o nălucire fiindcă faima cafenelelor bucureștene a fost dată de un lung șir de personalități românești”.
Mai multe despre carte AICI.
Articole similare
Aurel Andrei visează frumos pentru copii. Sunt importanți scriitorii care scriu pentru copii. Și mai ales dacă o fac cu măiestrie, așa cum se dovedește a fi cartea lui Aurel Andrei care e scrisă cu multă pasiune. Sunt întâmplări neobișnuite prin care trec cei trei prieteni: Martinel, Piticul și Papagalul, dar mai ales rolul pe care îl joacă Vârtejul de Zăpadă în text. N-am să dezvălui aventurile lor. Val CONDURACHE Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/martinel-si-vartejul-de-zapada-povestiri-pqwytz5g/
În marele joc al destinului, Mimo a tras cărți proaste. Născut sărac, intră ucenic la un tăietor în piatră brutal și alcoolic. Însă se dovedește a fi înzestrat cu un mare talent de sculptor. Viola, în schimb, este moștenitoarea unei familii de vază și toate zânele s-au aplecat asupra leagănului ei la naștere. Însă are prea multă ambiție ca să se resemneze cu locul ce i-a fost atribuit. Ei doi nu ar fi trebuit să se întâlnească niciodată. Și totuși, la scurtă vreme după ce se cunosc, jură să nu se
O fată care a crescut într-o fermă de brazi de Crăciun în Pennsylvania. O cântăreață talentată care își scrie propriile cântece și cântă la mai multe instrumente, inclusiv chitară și pian. Unul dintre cei mai de succes și îndrăgiți muzicieni ai secolului 21. Toate cele de mai sus! Află mai multe despre adevărata Taylor Swift în această biografie amuzantă și minunat ilustrată! Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cine-este-taylor-swift-w8jncgx2/
