Distribuie
Corneliu Andone, Ion Giurcă, Florian Tucă, Marian Moşneagu, Vasile Popa, Mareşali ai României, coordonatorul lucrării: Teodor Frunzeti, Editura RAO, 2013, 368 p.
O carte unicat în literatura română de specialitate, necesară şi de mare interes.
Autorii şi-au propus să adune într-un singur volum informaţii relevante despre viaţa şi cariera militară a celor care în armata noastră au deţinut cel mai înalt grad, care s-a acordat şi se acordă şi astăzi numai pentru activitate pe timp de război. Luminile şi umbrele acestor personalităţi politice şi militare, care în perioade diferite şi-au unit destinul cu cel al instituţiei militare subliniază, de fapt, cât de importantă este în istoria naţiunii române instituţia care i-a asigurat perenitatea şi căreia îi dedicăm această carte: Armata Română.
Demnitatea de mareşal este o realitate a istoriei universale şi naţionale, cu o vechime de aproape un mileniu, cu aspecte comune şi specifice, apărute din necesitatea de a diferenţia oamenii aflaţi în funcţii de răspundere, de a-i aduce în atenţia opiniei publice şi de a-i evidenţia prin însemnele atribuite. Este o demnitate care a fost acordată din raţiuni politice, cu scopuri bine gândite pe termen scurt, mediu şi lung, în virtutea cutumelor caselor regale şi imperiale. Gradul militar de mareşal are o cu totul altă conotaţie, legată sau nu de factorul politic, şi a fost creat special pentru a fi acordat generalilor care comandau sau au comandat mari grupări de forţe şi au obţinut victorii de răsunet, au adus inovaţii în arta militară.
Cartea poate fi împrumutată de la Secţia de Împrumut carte pentru Adulţi.
Articole similare
Dacă umanitatea modernităţii era mânată de dorinţa de a cuceri, astăzi ea este înlocuită de o omenire care se victimizează. Măreţia civilizaţiei constă în grija faţă de cei umiliţi. Reversul acestui progres îl reprezintă victimizarea ca formă de şantajare a celorlalţi şi patologia recunoaşterii. În Occidentul hedonist, suferinţa a devenit, în mod paradoxal, o nouă formă a sacrului. Oricine, bogat sau sărac, bărbat sau femeie, îşi flutură brevetul de damnat, care îl ridică deasupra semenilor. Acest dolorism amestecat cu amărăciune pune în valoare figura martirului şi alimentează două mari pasiuni:
Greta își petrece zilele transcriind ședințe de terapie pentru un sex coach, o slujbă de vis având în vedere că întotdeauna i-a plăcut să descopere secretele oamenilor. Însă viața îi este complet dată peste cap când dezvoltă o fascinație neobișnuită pentru una dintre cliente: o femeie căsătorită inhibată, pe care o numește cu afecțiune Măreața Elvețiană, deoarece e înaltă, stoică și originară din Elveția. Greta e fermecată de atitudinea revigorantă a acesteia în fața traumelor. Amândouă au istorii întunecate, însă Măreața Elvețiană alege să se desprindă de suferința ei, în timp
Stephen Crane, scriitorul care a transformat literatura americană de la începutul secolului trecut, este protagonistul cărții lui Paul Auster. Băiatul sclipitor urmărește aventura tânărului care, ca să‑și scrie reportajele ce‑i țin spiritul în viață, povestirile, nuvelele, poemele și romanele, trăiește fiecare zi ca pe o călătorie nebunească în necunoscut: se amestecă printre muncitorii și vagabonzii de pe chei ca să le învețe purtările și vorba, ia, donquijotesc, apărarea unei prostituate într‑un celebru proces care a împărțit presa vremii în două tabere, schimbă cursul alegerilor prezidențiale printr‑un articol scris în focul vârstei de
