Distribuie
Un roman răvășitor despre România anilor 1930–1940, inspirat de Jurnalul lui Mihail Sebastian.
O ambițioasă frescă a României anilor 1930–1940, Eugenia este un roman vibrant, scris pe mai multe niveluri, în care ficțiunea și realitatea se împletesc pentru a pune sub lupă originea urii și a violenței și, nu în ultimul rând, uimitoarea rezistență a celui mai fragil dintre sentimente – dragostea. Articulându-se în jurul Jurnalului lui Mihail Sebastian, povestea de iubire imaginată de Lionel Duroy ocolește judecățile definitive, dar nu și întrebările dureroase.
Raphaëlle Leyris, contributor al „Le Mondes des Livres”, imediat după apariția cărții, avea să scrie – „În ultimele pagini ale Jurnalului său, Mihail Sebastian nota că și-ar fi dorit să scrie o carte despre cel de-al Doilea Război Mondial, așa cum îl trăise el. A murit înainte de a putea face acest lucru, strivit de un camion sovietic. […] Prin apariția frumosului roman Eugenia, Lionel Duroy pare să fi dat propria versiune a cărții nescrise, tocmai ca să repare o nedreptate, să umple un gol, să-i împlinească visul celui dispărut la 38 de ani. Cu această carte, peste decenii, Duroy îi oferă un dar fratern lui Mihail Sebastian, pe care singurătatea l-a făcut să sufere atât”.
„Le Figaro Littéraire”, după ce cartea a văzut lumina tiparului, titrează în paginile sale… „Cu un talent remarcabil, Lionel Duroy își plasează eroina fictivă într-o lume reală, populată de personaje ale căror nume ne sunt cunoscute – Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Curzio Malaparte sau Anton Bibescu, pe care cititorul le întâlnește odată cu Eugenia și iubitul ei cât se poate de real, scriitorul român evreu Mihail Sebastian”.
Dramaturgul Matei Vișniec, despre autor și cartea sa, la RFI, a susținut… „Lionel Duroy recurge la metoda des folosită de scriitori și de cineaști a poveștii de dragoste pe fundal istoric. În felul acesta cititorul este mai ușor condus cu abilitate, obligat într-un fel să devină spectatorul ororii pe fondul unei licăriri de speranță însă. În acest roman, Eugenia incarnează cu adevărat speranța, ea este un personaj luminos care traversează o epocă istorică teribilă, plină de contradicții și de răbufniri de barbarie. Eugenia mai este însă și naratorul în această carte, prin ochii ei ni se derulează istoria și prin ochii ei vedem și noi cum oameni obișnuiți se transformă uneori în ucigași”.
Publicat în 2018, Eugenia (Humanitas Fiction, 2019) este cel de-al 17-lea său roman, pentru care în 2019 i-a fost acordat Prix Anaïs Nin. Tot în 2019 Lionel Duroy publică romanul Nous étions nés pour être heureux.
Mai multe despre carte AICI.
Articole similare
Romanciera J.B. Blackwood și soțul ei Patrick, regizor și personalitate-cult, mai în vârstă decât ea, aniversează 14 ani de căsătorie într-o croazieră. Când l-a cunoscut pe Patrick, el părea oarecum fără vârstă, așa cum sunt toți zeii în ochii celor care-i venerează. Însă succesul lui începe să apună, iar J.B. e pe punctul să obțină un premiu literar important. El i-a supervizat dintotdeauna scrierile, dar acum ea ar putea ajunge să-l pună în umbră. După multe zile însorite, se stârnește o furtună cu consecințe dramatice, care declanșează o adevărată căutare
Aurel Andrei visează frumos pentru copii. Sunt importanți scriitorii care scriu pentru copii. Și mai ales dacă o fac cu măiestrie, așa cum se dovedește a fi cartea lui Aurel Andrei care e scrisă cu multă pasiune. Sunt întâmplări neobișnuite prin care trec cei trei prieteni: Martinel, Piticul și Papagalul, dar mai ales rolul pe care îl joacă Vârtejul de Zăpadă în text. N-am să dezvălui aventurile lor. Val CONDURACHE Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/martinel-si-vartejul-de-zapada-povestiri-pqwytz5g/
În marele joc al destinului, Mimo a tras cărți proaste. Născut sărac, intră ucenic la un tăietor în piatră brutal și alcoolic. Însă se dovedește a fi înzestrat cu un mare talent de sculptor. Viola, în schimb, este moștenitoarea unei familii de vază și toate zânele s-au aplecat asupra leagănului ei la naștere. Însă are prea multă ambiție ca să se resemneze cu locul ce i-a fost atribuit. Ei doi nu ar fi trebuit să se întâlnească niciodată. Și totuși, la scurtă vreme după ce se cunosc, jură să nu se
