De-a lungul istoriei, oamenii au încercat să influenţeze şi să controleze gândurile semenilor lor.
Din momentul în care a fost inventat, la sfârşitul războiului din Coreea, termenul spălarea creierului a devenit parte a culturii populare, a slujit drept subiect de anecdote şi a fost exploatat pentru crearea unor titluri de presă senzaţionale. Totodată, a constituit şi subiectul unor dezbateri savante, cu participarea unor specialişti din numeroase domenii, cum ar fi istorie, sociologie, psihologie şi psihoterapie. Dar până acum a lipsit o componentă esenţială din aceste discuţii şi anume o referire serioasă la ştiinţa care studiază creierul omenesc. Descrierile modului în care opiniile pot fi schimbate, fie prin persuasiune, prin înşelăciune sau prin forţă, au fost aproape în întregime de factură psihologică.
În Spălarea creierului, Kathleen Taylor reuneşte pentru prima oară neuroştiinţa şi psihologia socială. Servindu-se de o proză elegantă şi accesibilă şi apelând la numeroase exemple şi studii de caz, autoarea examinează problemele etice generate de efectuarea experimentelor asupra subiecţilor umani, ţinând cont de limitările modelelor din lumea animală, pentru a se ocupa apoi şi de implicaţiile înspăimântătoare ale unor astfel de cercetări. Kathleen Taylor explorează de asemenea istoria manipulării gândurilor şi arată cum aceasta continuă să existe în jurul nostru, de la marketing la televiziune, trecând prin politică şi educatie.
Mai multe despre carte – AICI – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/spalarea-creierului-stiinta-manipularii-xcw5s4z8/
Articole similare
Premiul Polar Michel Lebrun 2020 O tânără este găsită în apartamentul său din Bruxelles, ucisă cu mai multe lovituri de cuțit. Toate indiciile arată spre Nikola Stancovici, un artist care a fost ultima persoană pe care victima a sunat-o înainte să moară. El apare pe înregistrările camerelor de supraveghere imediat după crimă, poliția îi găsește hainele pătate de sânge și descoperă în atelierul său schițe ale locului faptei. Sub aparențele sale de copil pierdut, Niko este un graffiti artist de geniu, supranumit de presă „Funambulul”, după ce pe străzile capitalei
Trei ani. Douăsprezece luni. O durere fără sfârșit. După ce și-a pierdut sora în urmă cu trei ani, Savannah Litchfield simte că trăiește doar pe jumătate. Acum, la 17 ani - vârsta la care a murit Poppy -, durerea pierderii ei este mai mare ca niciodată. Iar când terapeutul îi sugerează lui Savannah să plece într-o călătorie în jurul lumii organizată pentru a-i ajuta pe adolescenții afectați de pierderea persoanelor dragi, Savannah acceptă, însă fără tragere de inimă, luând cu ea jurnalul pe care i l-a lăsat Poppy înainte să
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în

