Distribuie
În octombrie 2016, regizorul de film columbian Sergio Cabrera asistă la o retrospectivă a operei sale în Barcelona. Trece printr-o perioadă dificilă: tocmai i-a murit tatăl, căsnicia i se destramă, iar ţara sa natală a respins, prin referendum, acordurile de pace care puteau pune capăt zecilor de ani de conflicte. În aceste zile, Sergio rememorează evenimentele ce au marcat viaţa lui şi a tatălui său: de la Războiul Civil din Spania până la exil, de la Revoluţia Culturală chineză la războiul de gherilă din Columbia şi urmările sale dureroase, cititorul va descoperi destine ieşite din comun. În egală măsură saga de familie şi roman istoric bazat pe fapte şi personaje reale, Când priveşti înapoi vorbeşte despre povara trecutului, despre felul în care valurile istoriei îşi lasă amprenta asupra vieţii unui individ.
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cand-privesti-inapoi-roman-cccb7vct/
Articole similare
Premiul Polar Michel Lebrun 2020 O tânără este găsită în apartamentul său din Bruxelles, ucisă cu mai multe lovituri de cuțit. Toate indiciile arată spre Nikola Stancovici, un artist care a fost ultima persoană pe care victima a sunat-o înainte să moară. El apare pe înregistrările camerelor de supraveghere imediat după crimă, poliția îi găsește hainele pătate de sânge și descoperă în atelierul său schițe ale locului faptei. Sub aparențele sale de copil pierdut, Niko este un graffiti artist de geniu, supranumit de presă „Funambulul”, după ce pe străzile capitalei
Trei ani. Douăsprezece luni. O durere fără sfârșit. După ce și-a pierdut sora în urmă cu trei ani, Savannah Litchfield simte că trăiește doar pe jumătate. Acum, la 17 ani - vârsta la care a murit Poppy -, durerea pierderii ei este mai mare ca niciodată. Iar când terapeutul îi sugerează lui Savannah să plece într-o călătorie în jurul lumii organizată pentru a-i ajuta pe adolescenții afectați de pierderea persoanelor dragi, Savannah acceptă, însă fără tragere de inimă, luând cu ea jurnalul pe care i l-a lăsat Poppy înainte să
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
