Distribuie
John von Neumann a fost un matematician de referință al secolului al XX-lea și una dintre cele mai riguroase minți care s-au aplecat vreodată asupra organizării computaționale a creierului. Această carte clasică, ultima pe care a scris-o și publicată postum, prezintă o comparație sofisticată, deschizătoare de drumuri la momentul apariției sale și totodată vizionară dacă ne gândim la accelerarea tehnologiei de la von Neumann încoace, până la inteligența artificială, al cărei precursor autorul poate fi considerat. Scrisă inițial pentru Prelegerile Silliman de la Yale, lucrarea face o analogie între mașinile de calcul și creierul uman. Expunerea punctelor de vedere ale lui John von Neumann asupra inteligenței mașinii și a celei biologice este de o claritate și o precizie fără precedent. Concluzia? Creierul funcționează atât digital, cât și analogic, dar are și propriul limbaj statistic, diferit de cel al calculatoarelor construite de om.
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/computerul-si-creierul-f678cntx/
Articole similare
Premiul Polar Michel Lebrun 2020 O tânără este găsită în apartamentul său din Bruxelles, ucisă cu mai multe lovituri de cuțit. Toate indiciile arată spre Nikola Stancovici, un artist care a fost ultima persoană pe care victima a sunat-o înainte să moară. El apare pe înregistrările camerelor de supraveghere imediat după crimă, poliția îi găsește hainele pătate de sânge și descoperă în atelierul său schițe ale locului faptei. Sub aparențele sale de copil pierdut, Niko este un graffiti artist de geniu, supranumit de presă „Funambulul”, după ce pe străzile capitalei
Trei ani. Douăsprezece luni. O durere fără sfârșit. După ce și-a pierdut sora în urmă cu trei ani, Savannah Litchfield simte că trăiește doar pe jumătate. Acum, la 17 ani - vârsta la care a murit Poppy -, durerea pierderii ei este mai mare ca niciodată. Iar când terapeutul îi sugerează lui Savannah să plece într-o călătorie în jurul lumii organizată pentru a-i ajuta pe adolescenții afectați de pierderea persoanelor dragi, Savannah acceptă, însă fără tragere de inimă, luând cu ea jurnalul pe care i l-a lăsat Poppy înainte să
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
