John Steinbeck, Poneiul roșu

Poneiul roşu reuneşte patru nuvele scrise de John Steinbeck între 1933 şi 1936. Textele îl au ca protagonist pe Jody Tiflin, un băiat de zece ani, a cărui viaţă la ferma părinţilor săi de la poalele munţilor Gabilan stă sub semnul tensiunii dintre severitatea paternă şi dorinţa de aventură. Jody are parte de o serie de experienţe ce îl pun în contact nemijlocit cu naşterea şi moartea, la care asistă fără să vrea şi care îl marchează. Steinbeck nu se înscrie însă în tradiţia unui roman al formării – oricât de traumatice sunt momentele prin care trece Jody, ele nu par să ajute la maturizarea protagonistului. Într-o proză lipsită de sentimentalitate, dar de o frumuseţe tulburătoare, la fel ca natura ce-l înconjoară pe Jody, Steinbeck reuşeşte să surprindă tocmai intensitatea prezentului, suspendat între un trecut epuizat şi un viitor ameninţător, reprezentat de munţii cei mari, înspre care nu se îndreaptă nimeni.

Redactorii de la „The Nation” despre – Poneiul roşu – ne spun că „subliniază o idee importantă, aceea că omul nu trebuie rupt de mediul său natural… Aici se arată marile calităţi de prozator ale lui Steinbeck, care utilizează tehnica realistă şi şocul dramatic ca să-şi ilustreze ideile”, iar cei de la „The New York Times Book Review”, despre textele lui Steinbeck, susțin că sunt „scrise de o altă mână, aceste povestiri rafinate şi delicate ar fi putut părea terne şi neinteresante, însă, ieşite din mâinile lui Steinbeck, ele sunt aur curat…”.

John Ernst Steinbeck Jr. s-a născut la 27 februarie 1902 în Salinas, California. A urmat cursurile Universităţii Stanford şi a debutat în 1929 cu romanul Cupa de aur, al cărui protagonist este piratul Henry Morgan. În 1932 a publicat volumul de nuvele Păşunile Raiului, inspirat din viaţa fermierilor din Valea Salinas. Un an mai târziu, i-a apărut romanul Către un zeu necunoscut, iar în 1935, Cartierul Tortilla, urmate de Nehotărâţii sorţi ai bătăliei (1936) şi clasicul – Şoareci şi oameni (1937), ecranizat în repetate rânduri. În 1938 a văzut lumina tiparului volumul de nuvele Valea lungă. Pentru Fructele mâniei (1939) i s-a decernat Premiul Pulitzer. În următoarele două decenii a publicat Luna a apus (1942), Strada Sardinelor (1945), Autobuzul rătăcit (1947), Perla (1947), La răsărit de Eden (1952), cartea sa cea mai îndrăgită, Joia dulce (1954), Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea (1957) şi Iarna vrajbei noastre (1961).

În 1962, în urma unui lung periplu prin 40 de state americane în compania căţelului său, Charley, a scris volumul – Călătorii cu Charley. În acelaşi an i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. John Steinbeck a încetat din viaţă la 20 decembrie 1968.

Mai multe despre carte AICI.