Distribuie
Urmând Sfinţilor Prooroci şi Sfinţilor Apostoli ai lui Hristos, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au considerat şi au numit păcatul „o boală a sufletului omenesc”, iar mântuirea, o vindecare de păcat şi de moarte, moartea fiind consecinţa sau „plata păcatului” (Romani 6, 23). De aceea, Sfintele Taine ale Bisericii, instituite de Hristos Domnul sunt Taine ale vindecării de păcat şi ale dobândirii vieţii veşnice. Când Hristos iartă păcatele, El vindecă, de fapt, sufletul omului de înstrăinarea şi despărţirea sa faţă de Dumnezeu şi de aproapele. Numai sufletul omului vindecat de păcate şi de patimi păcătoase egoiste poate iubi cu adevărat pe Dumnezeu şi pe aproapele. În sensul acesta, Sfânta Taină a Spovedaniei sau a Mărturisirii şi iertării păcatelor este o lucrare sfântă de refacere a legăturii de iubire dintre omul credincios şi Dumnezeu pe de o parte, şi dintre credincios şi semenii săi, pe de altă parte. Prin Sfânta Taină a Spovedaniei, a Mărturisirii sau a împăcării cu Dumnezeu şi cu Biserica, credinciosul care regretă păcatul, îl mărturiseşte şi se străduieşte să nu-l mai săvârşească face deodată experienţa sfântă a iertării, eliberării şi a vindecării sufletului său, pentru a putea pune început nou vieţii sale.
Taina Sfintei Spovedanii este, aşadar, o Taină a înnoirii vieţii spirituale şi a creşterii duhovniceşti în legătura de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Ca şi rugăciunea, Spovedania este termometrul şi respiraţia vieţii duhovniceşti creştine. Taina Pocăinţei este răstignire a egoismului din noi şi în acelaşi timp înviere şi bucurie a sufletului.
În Ortodoxie, cine ştie să PREFAŢĂ se pocăiască şi să se spovedească la preotul duhovnic iscusit ştie cât de aproape este împărăţia lui Dumnezeu de inima care caută iertare şi vindecare de la Dumnezeu, potrivit îndemnului şi făgăduinţei: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 4,17) sau: „Mare bucurie se face în ceruri când un păcătos se pocăieşte” (Luca 15, 7). Dar precum intrarea lumii în împărăţia lui Dumnezeu la sfârşitul veacurilor este precedată de judecata de apoi (Matei 25,31-46; Apocalipsă 21, 27). tot aşa împărtăşirea cu Sfânta Euharistie, cu prânzul anticipat al împărăţiei cerurilor, este precedată de judecată de bună voie a noastră înşine, căci cine se judecă pe sine mărturisindu-şi păcatele prin pocăinţă primeşte iertarea lor şi se poate apropia de împăratul Hristos, care a zis tâlharului pocăit: „Azi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23, 43).
Aşadar, ne spovedim şi ne împărtăşim pentru că dorim învierea şi viaţa veşnică a împărăţiei cerurilor (Ioan 6,54-58). Cartea Rânduiala Spovedaniei şi a împărtăşaniei scrisă de părintele arhimandrit Ioanichie Bălan de la Sfânta mănăstire Sihăstria, ne oferă într-o formă simplificată şi dialogică un îndreptar practic sau o călăuză pentru spovedanie, mai ales azi, când multă lume a pierdut obişnuinţa şi priceperea de-a se spovedi. În locul reflexiei teologice aprofundate, autorul a ales forma de abordare moral-canonică a spovedaniei, tocmai pentru a-i da un caracter pedagogic mai popular şi mai accesibil.
Mai multe despre carte – AICI – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/randuiala-sfintei-spovedanii-si-a-sfintei-impartasanii-hkrsczq7/
Articole similare
Premiul Polar Michel Lebrun 2020 O tânără este găsită în apartamentul său din Bruxelles, ucisă cu mai multe lovituri de cuțit. Toate indiciile arată spre Nikola Stancovici, un artist care a fost ultima persoană pe care victima a sunat-o înainte să moară. El apare pe înregistrările camerelor de supraveghere imediat după crimă, poliția îi găsește hainele pătate de sânge și descoperă în atelierul său schițe ale locului faptei. Sub aparențele sale de copil pierdut, Niko este un graffiti artist de geniu, supranumit de presă „Funambulul”, după ce pe străzile capitalei
Trei ani. Douăsprezece luni. O durere fără sfârșit. După ce și-a pierdut sora în urmă cu trei ani, Savannah Litchfield simte că trăiește doar pe jumătate. Acum, la 17 ani - vârsta la care a murit Poppy -, durerea pierderii ei este mai mare ca niciodată. Iar când terapeutul îi sugerează lui Savannah să plece într-o călătorie în jurul lumii organizată pentru a-i ajuta pe adolescenții afectați de pierderea persoanelor dragi, Savannah acceptă, însă fără tragere de inimă, luând cu ea jurnalul pe care i l-a lăsat Poppy înainte să
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
