Distribuie
Cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice, printre care celebrul Quo vadis, Henryk Sienkiewicz a scris și romane pe teme contemporane, unul dintre acestea fiind Familia Połaniecki, în care scriitorul înfățișează – cu o simpatie vizibilă – profilul unui „afacerist“ energic care, îmbogățindu-se, răscumpără moșia soției, reintră în rândurile proprietarilor funciari și își regăsește sensul vieții în ambianța fericirii familiale.
Modul de a prezenta dragostea este departe de maniera obișnuită în literatura polonă din secolul al XIX-lea. Personajul principal, Stanisław Połaniecki, este implicat în relații emoționale cu mai multe femei, ceea ce, totuși, nu-i provoacă mari conflicte interioare.
Roman social și de moravuri, cu profunde introspecții psihologice, Familia Połaniecki este o scriere importantă a lui Henryk Sienkiewicz, autor distins cu Premiul Nobel „pentru meritele sale excepționale ca scriitor epic“.
Romancierul împlinește cu mijloace discrete în roman o atmosferă bogată în tensiuni emoționale, sugerând totodată magistral imaginea societății varșoviene cu ajutorul personajelor satirice. Aceste valori, la care se adaugă cunoscuta îndemânare stilistică a lui Sienkiewicz, plasează Familia Połaniecki cu mult deasupra unei banale narațiuni moralizatoare, ne spune Henryk Markiewicz, istoric polonez, specializat în istoria și teoria literaturii, stârnindu-ne interesul lecturii cărții de față.
Mai multe despr ecarte – AICI – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/familia-po%C5%82aniecki-roman-y6z33xzy/
Articole similare
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
Octav Mavru, avocat bine-cunoscut la București, pornește, într-un moment de criză, într-o călătorie în Orient. Cu scopul de a-și (re)găsi fiul, cel de la care primește un pachet misterios, prin intermediul căruia pare că-i cere ajutorul. Nu va fi singur, ci însoțit de Beguma – o clientă de-a lui, care își caută, la rândul ei, fiica mai mare – și de Lia, fiica mai mică a acesteia. O seamă de ghizi îi escortează, dar și protejează pe parcurs. Malalai, „fiica Afghanistanului“, cum ea însăși se autointitulează, proiectează nanoboți anticancer. Și
Ce-ar fi dacă oamenii ar construi un turn de pe Pământ până la Cer și ar pătrunde dincolo de hotarele acestuia? Ce-ar fi dacă legile matematicii, fundamentul realității noastre, s-ar dovedi a fi arbitrare și contradictorii? Sau dacă o știință a numirii lucrurilor ar putea insufla viață materiei neînsuflețite, schimbând pentru totdeauna granițele dintre viu și neviu? Cum ne-ar transforma percepția asupra timpului o limbă extraterestră care ne-ar altera felul în care înțelegem trecutul, prezentul și viitorul? Și ce-ar însemna pentru lume dacă toate credințele creștinismului fundamentalist ar fi literal
