Distribuie
Henri Troyat, Petru cel Mare, Editura Corint, București, 2014
O forță a naturii umane, Petru I, pe care Ecaterina cea Mare îl considera precursorul și maestrul ei, s-a abătut asupra propriei țări ca o tornadă.
Cu o energie și o ferocitate incredibile, el a schimbat fața Rusiei, bulversându-și compatrioții. A răsturnat tradiții, a tăiat bărbi și capete, a impus veșminte și idei în maniera europeană, a învățat el însuși tot felul de meșteșuguri, mânuind compasul și securea. A luptat necontenit împotriva Turciei, Suediei, repurtând victorii răsunătoare.
A sacrificat mii de supuși ca să construiască Sankt Petersburg, a pus zăgaz dominației Bisericii, înlesnind o modernizare bine-venită a moravurilor și credinței.
În Petru cel Mare e un amestec de geniu și nebunie, de bufonerie și orgoliu, ceea ce face din el un personaj fascinant, care se înalță în toată măreția lui pe fundalul barbar și misterios al vechii Rusii.
„Monografia Petru cel Mare a istoricului francez Henri Troyat îmbină armonios înfățișarea biografiei zbuciumate a fondatorului Rusiei moderne cu expunerea marilor sale acțiuni de politică internă și externă, care și-au pus pecetea asupra direcțiilor majore ale evoluției țării sale în afirmarea ca putere continentală și mondială.” – ȘERBAN PAPACOSTEA
Articole similare
Un cuplu cum nu se poate mai improbabil care se întâlnește în Bucureștiul anilor ’70, un psihiatru malefic, racolat de KGB, aflat în căutarea automatonului uman și care sfârșește în pădurile nebuniei, un nazist gay, membru al Societății Thule, care vânează artefacte magice cu valoare neprețuită pentru ritualurile oculte menite să aducă pe lume cel de-al Treilea Reich, o stranie croitoreasă a Casei de Modă Diana, căzută pradă demonilor, o mamă creștin-ortodoxă pasionată de artele marțiale, un scriitor german melancolic pe nume Max Sebald, străzile înguste și pietruite din Norwich,
Romanul Ultimul bătrân prezintă cazul unui profesor pensionar care, pradă delirului psihic, nu mai este capabil să facă deosebirea dintre realitate şi imaginaţie. La un moment dat, în oraş apar persoane cu un singur ochi. Nu întâmplător acest ochi este situat între sprâncene, sugerând astfel ochiul lui Shiva, cum e numit, produs de glanda pineală, graţie căruia cele nevăzute ajung văzute. Undeva, sub Casa Poporului, domiciliază şeful acestei secte a ciclopilor, cu un destin aparte… Simetric, la suprafaţă, într-o biserică din Centrul vechi al oraşului, un preot îşi propune să întemeieze o
Măștile lui Brejnev este un excelent roman al lui Nicolae Spătaru! Autorul descrie cu mult umor atmosfera grotescă și absurdă, cu vădite accente de fantastic bulgakovian, din perioada care i-a urmat morții lui Brejnev. Tudorel Urian Nicolae Spătaru reușește să surprindă, la modul superlativ, cu un discurs narativ de forță, plin de originalitate, implicit de prospețime tematică… E bine de punctat felul în care romanul său ridică detaliul, amănuntul, lucrul aparent mărunt la nivel de preocupare narativă majoră, având puterea de a schimba destine și situații anodine. Constantin Dram Mai
