Distribuie
Mexic, sfârșitul anilor ’60. Moartea pare să-l urmărească pe Juan Guillermo. Adolescentul obsedat de fantoma geamănului său mort în burta mamei – își pierde în decurs de câteva luni întreaga familie; mai întâi fratele mai mare, Carlos, care, în spatele afacerii cu piei de sinsile, face bani frumoși vânzând morfină și LSD tinerilor mexicani de bani gata, mai apoi bunica și părinții, care se sting răpuși de durere. Vina o poartă un grup ultracatolic, Tinerii Îl Urmează pe Cristos, ai cărui membri sunt convinși că scopul lor în viață e să scape societatea de scursurile care o îmbolnăvesc. În vreme ce aceștia se bucură de sprijinul poliției corupte, Juan Guillermo e singur și nu vrea decât să se răzbune. În paralel cu povestea lui Juan Guillermo, în sălbăticia munților Canadei, inuitul Amaruq pornește pe urmele unui lup de care destinul pare să-l lege într-un mod profund și inexplicabil. Cele două povești se întrepătrund și comunica pe mai multe niveluri, imaginile colorate de pe acoperișurile unde-și duc viață tinerii din Ciudad de Mxico alternând în permanență cu cele din pustietatea Nordului înghețat.
Articole similare
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
Octav Mavru, avocat bine-cunoscut la București, pornește, într-un moment de criză, într-o călătorie în Orient. Cu scopul de a-și (re)găsi fiul, cel de la care primește un pachet misterios, prin intermediul căruia pare că-i cere ajutorul. Nu va fi singur, ci însoțit de Beguma – o clientă de-a lui, care își caută, la rândul ei, fiica mai mare – și de Lia, fiica mai mică a acesteia. O seamă de ghizi îi escortează, dar și protejează pe parcurs. Malalai, „fiica Afghanistanului“, cum ea însăși se autointitulează, proiectează nanoboți anticancer. Și
Ce-ar fi dacă oamenii ar construi un turn de pe Pământ până la Cer și ar pătrunde dincolo de hotarele acestuia? Ce-ar fi dacă legile matematicii, fundamentul realității noastre, s-ar dovedi a fi arbitrare și contradictorii? Sau dacă o știință a numirii lucrurilor ar putea insufla viață materiei neînsuflețite, schimbând pentru totdeauna granițele dintre viu și neviu? Cum ne-ar transforma percepția asupra timpului o limbă extraterestră care ne-ar altera felul în care înțelegem trecutul, prezentul și viitorul? Și ce-ar însemna pentru lume dacă toate credințele creștinismului fundamentalist ar fi literal
