Distribuie
Scriitoarea turcă Gönül Kivilcim a absolvit Universitatea Bosfor din Istanbul cu o diplomă în economie şi apoi a urmat un masterat în comunicare la Universitatea Bergen din pentru ziarul Radikal. A debutat în literatură în anul 2001 cu volumul de proză scurtă Oraşul minciunilor (Kasaba ve Yalanlar), povestirea care dă titlul cărţii fiind tradusă în germană şi publicată în antologia Dragoste, minciuni şi stafii (2006). Cărţile care i-au adus faima sunt romanul Brici (Jilet Sinan, 2002), pentru scrierea căruia autoarea s-a documentat vreme de doi ani, ascultând poveştile copiilor străzii, şi volumul de proză scurtă Caleidoscopul iubirii (Parçali Aşklar, 2004).
Într-un Istanbul în care explozia de culori din bazaruri coexistă cu cenuşiul aleilor dosnice, Brici devine liderul unui grup de copii ai străzii cu care împarte un adăpost minuscul şi o mie de vise. Pâna la un punct, fantezia debordantă a băiatului este singura cale de a evada din realitatea violentă şi lipsită de speranţă în care sunt constranşi să trăiască puştii orfani sau abandonaţi de părinti. Dar atunci când se îndrăgosteşte de Gül, o fată frumoasă şi ciudată, Brici încearcă să lase în urmă pentru totdeauna mizeria străzilor, apăsând până la capăt pedala de acceleraţie a unei maşini furate.
Articole similare
Cartea de față relatează povestea unui caz de crimă soluționat la finalul anilor 1990 de Dan Antonescu și colegii săi de la Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei. Crima imperfectă este un volum palpitant ca un policier, însă totul pornește de la fapte și personaje reale. Cartea relatează povestea unui caz adevărat de crimă, soluționat, în 1998, de autor – care, la vremea respectivă, făcea parte din Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei. Un taximetrist descoperă în apropiere de Piața Victoriei un sac cu o jumătate de cadavru. După câteva zile, este
La o săptămână după intrarea în carantină împotriva epidemiei de Covid, în 2020, locatarii unei clădiri dărăpănate din Manhattan încep să se adune pe terasa de pe acoperiș în fiecare seară și să povestească. Pe zi ce trece, se strâng din ce în ce mai mulți vecini, aducându-și drept scaune navete și găleți pe care le întorc cu susul în jos. Treptat, locatarii - dintre care unii abia dacă au schimbat două vorbe până atunci - devin vecini în adevăratul sens al cuvântului. Paisprezece zile este un roman colectiv de un
Roman răsplătit cu primul US National Book Award și ecranizat în 1955 Povestea lui Frankie „Mașina”, veteran din Al Doilea Război Mondial dependent de morfină și copleșit de tentațiile și violența unei Americi uitate, este o descindere nemiloasă în intimitatea ruinei din sufletele celor uitați sau chiar respinși de societate. În încercările sale emoționante de a-și pune viața înapoi pe făgaș, crima pe care o comite s-ar putea să fie grija lui cea mai mică. Pentru că în inima sa, la fel ca în inima tuturor prietenilor și cunoscuților săi,
