Distribuie
Cum am împuşcat un elefant reuneşte o sumă de eseuri literare care oferă cititorilor o perspectivă cuprinzătoare asupra vieţii şi operei lui George Orwell. Unele încercări, precum „O execuţie prin spânzurare” sau „Cum am împuşcat un elefant”, descriu întâmplări din perioada petrecută de scriitor în colonii, ca angajat al Poliţiei Imperiale Indiene; altele, precum „Azilul de noapte” sau „La zdup”, reiau experienţe din anii de sărăcie pe care Orwell şi i-a impus după întoarcerea din Birmania. Dar cele mai multe au drept subiect detalii ale vieţii londonezilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – de la bombardamente sau raţionalizarea alimentelor la bucătăria englezească sau arta de a pregăti un ceai bun – şi politica internă şi externă dezastruoasă a diferitelor guverne care s-au succedat în această perioadă. Nu sunt ocolite nici viaţa cazonă şi experienţele prin care a trecut Orwell ca voluntar în Războiul Civil din Spania sau vocaţia de scriitor şi motivele care l-au determinat să urmeze cariera literară. Diverse prin substanţă, având în fundal un puternic filon autobiografic, ironice şi cuceritoare, eseurile lui George Orwell se îmbină ca piesele unui puzzle ce întregeşte imaginea oferită de romanele sale.
George Orwell (pseudonimul literar şi jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) s-a născut în 1903 în India şi a murit de tuberculoză la Londra, în anul 1950. A studiat la Eton între 1917 şi 1921 şi a publicat în diferite reviste ale colegiului, iar între 1922 şi 1927 a lucrat în cadrul Poliţiei Imperiale Indiene din Birmania, experienţă pe care a reconstituit-o mai târziu în romanul Zile birmaneze (1934; Polirom, 2003, 2013, 2016). Prima sa carte, Fără un sfanţ prin Paris şi prin Londra (1933; Polirom, 2017), este o relatare emoţionantă şi mai ales comică a celor câţiva ani de sărăcie autoimpusă pe care i-a trăit după ce s-a întors în Europa. Printre romanele sale din anii 1930 se numără O fată de preot (1935), Aspidistra să trăiască! (1936; Polirom, 2009) şi O gură de aer (1939; Polirom, 2010), dar adevărata recunoaştere i-au adus-o alte două proze-reportaj: Drumul spre Wigan Pier (1937; Polirom, 2018), despre viaţa la limita sărăciei a minerilor dintr-un orăşel din Lancashire, şi Omagiu Cataloniei (1938; Polirom, 2009), despre propria sa experienţă în timpul Războiului Civil din Spania. Între 1943 şi 1945, ca director literar la „Tribune”, a publicat numeroase articole literare şi politice, colaborând în acelaşi timp la „Observer” şi la „Manchester Evening News”. Fabula politică Ferma animalelor (1945) şi distopia O mie nouă sute optzeci şi patru (1949) sunt cele mai populare romane ale lui Orwell, traduse fiind în întreaga lume.
Detalii despre carte aici.
Articole similare
Câștigător al EBRD Literature Prize Roman tradus în peste 50 de limbi. Protagoniștii romanului Istanbul Istanbul sunt patru prizonieri închiși în celulele subterane ale unui centru pentru tortură. Atunci când nu sunt chinuiți de gardieni, aceștia-și spun unii altora povești ca să le treacă vremea. Firul narativ subpământean devine treptat cel al lumii de deasupra. Pornind de la oameni, povestea începe să se rotească în jurul orașului Istanbul. Deasupra, în oraș, e la fel de multă suferință și iubire precum în celulele subterane. Un roman deopotrivă politic, dar și despre dragoste. „Un scriitor al
Volumul 7 din seria Millenium. Serie vândută în 100 milioane de exemplare la nivel internațional. Nordul îndepărtat al Suediei se pregătește pentru schimbare: resursele naturale neexploatate declanșează o adevărată febră a aurului, condusă de lumea interlopă. Dar nu bogățiile o aduc pe Lisbeth Salander în orășelul Gasskas, ci o chestiune de familie: a fost desemnată tutore al nepoatei sale Svala, a cărei mamă a dispărut. Și Mikael Blomkvist vine în nord, într-una dintre perioadele sale proaste: revista Millenium și-a încetat apariția, iar relațiile cu fiica lui sunt încordate. Mai rău,
Maroc, 1968: în timp ce Mathilde se ocupă de cămin, Amin își transformă pământurile aride într-o afacere înfloritoare. De acum, cei doi aparțin unei burghezii care prosperă, se relaxează și crede într-un viitor fericit. Însă întoarcerea fiicei lor, Aïcha, plecată la studii în Franța, face ca faldurile aparențelor să cadă de pe acest fals grup statuar. În același timp, fiul lor, Selim, care ar fi trebuit să preia afacerea familiei, este ademenit de mișcarea hippie și de mirajul american. Oare modelul de emancipare pe care Mathilde și Amin credeau că-l
