Distribuie
În ultima zi a anului 1973, George Banu, devenit după patruzeci de ani o personalitate a scenei teatrale europene, sosea la Paris. Cu talent și emoție, el recompune aici drumul ce i-a permis să descopere și să creeze un „Paris personal“ în sânul celebrului oraș.
Spațiul fixează amintirile timpului, știm de la Proust, și aici putem afla efectul acestei relații poetice de-a lungul locurilor din memorie pe care autorul le evocă și prietena sa, Mihaela Marin, le fotografiază.
O ocazie de a urmări totodată reperele unei „autobiografii urbane“ și de a descoperi un Paris dublu, când secret, când exemplar.
O carte care se plasează între mărturia subiectivă și descrierea obiectivă, între promenada personală și mitologia „orașului luminilor“, o carte despre experiența unui emigrant care a integrat Franta fără a-și uita originea.
Parisul personal… de George Banu desenează harta acelui oraș individual capabil să restituie o biografie. Citind-o, le descoperim împreună, căci autorul se mărturisește și, în același timp, călătorește.
Mai multe despre carte – AICI – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/parisul-personal-autobiografie-urbana-qpj9mtz6/
Articole similare
Câștigător al EBRD Literature Prize Roman tradus în peste 50 de limbi. Protagoniștii romanului Istanbul Istanbul sunt patru prizonieri închiși în celulele subterane ale unui centru pentru tortură. Atunci când nu sunt chinuiți de gardieni, aceștia-și spun unii altora povești ca să le treacă vremea. Firul narativ subpământean devine treptat cel al lumii de deasupra. Pornind de la oameni, povestea începe să se rotească în jurul orașului Istanbul. Deasupra, în oraș, e la fel de multă suferință și iubire precum în celulele subterane. Un roman deopotrivă politic, dar și despre dragoste. „Un scriitor al
Volumul 7 din seria Millenium. Serie vândută în 100 milioane de exemplare la nivel internațional. Nordul îndepărtat al Suediei se pregătește pentru schimbare: resursele naturale neexploatate declanșează o adevărată febră a aurului, condusă de lumea interlopă. Dar nu bogățiile o aduc pe Lisbeth Salander în orășelul Gasskas, ci o chestiune de familie: a fost desemnată tutore al nepoatei sale Svala, a cărei mamă a dispărut. Și Mikael Blomkvist vine în nord, într-una dintre perioadele sale proaste: revista Millenium și-a încetat apariția, iar relațiile cu fiica lui sunt încordate. Mai rău,
Maroc, 1968: în timp ce Mathilde se ocupă de cămin, Amin își transformă pământurile aride într-o afacere înfloritoare. De acum, cei doi aparțin unei burghezii care prosperă, se relaxează și crede într-un viitor fericit. Însă întoarcerea fiicei lor, Aïcha, plecată la studii în Franța, face ca faldurile aparențelor să cadă de pe acest fals grup statuar. În același timp, fiul lor, Selim, care ar fi trebuit să preia afacerea familiei, este ademenit de mișcarea hippie și de mirajul american. Oare modelul de emancipare pe care Mathilde și Amin credeau că-l
