Distribuie
[CPMV_CALENDAR view=”1″]Gabriel Garcia Marquez, N-am venit să ţin un discurs, traducere de Tudora Sandru-Mehedinţi, Grupul editorial RAO, 2011, 192 p.
Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1982, scriitorul columbian Gabriel García Márquez s-a născut în 1927, în Aracataca, fiind cel mai cunoscut scriitor sud-american al secolului al XX-lea, devenind pe plan mondial părintele realismului magic.
…Am început să scriu din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generaţia mea era capabilă să producă scriitori; apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, şi anume, că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu. (Gabriel García Márquez)
Apărut la editura Mondadori, specializată în publicarea operelor scriitorului, volumul N-am venit să ţin un discurs reuneşte 22 de texte, majoritatea inedite, dar şi unele rătăcite sau uitate, destinate a fi citite în public, pe care autorul – astăzi în vârstă de 86 de ani – le-a scris de-a lungul prodigioasei sale vieţi: primul, care dă şi titlul culegerii, este cel ţinut la 17 ani, la absolvirea liceului, în prezenţa colegilor de clasă, iar ultimul, din 2007, a fost citit în faţa Academiei Regale a Spaniei şi a academiilor hispanoamericane corespunzătoare, precum şi a Regilor Spaniei. Este impresionant evantaiul tematic al acestor texte, care alcătuiesc o sugestivă sinteză a obsesiilor literare ale celui care a scris romanul Un veac de singurătate, dar şi a susţinutelor lui preocupări în calitate de cetăţean al Americii Latine şi al lumii, de la problematica densă legată de Columbia natală, la cea privind viitorul tineretului şi procesul de educaţie în America Latină, sau la proliferarea nucleară şi dezastrele ecologice pe plan mondial. De un interes major este, de bună seamă, discursul la primirea Premiului Nobel, în 1982, intitulat Singurătatea Americii Latine, considerat o capodoperă a genului. „Citind aceste discursuri – mărturiseşte Gabriel García Márquez – redescopăr cum m-am schimbat şi am evoluat ca scriitor.” Prin tălmăcirea acestei valoroase cărţi în limba română, publicul cititor are fericita ocazia să facă o incursiune, dintr-un alt unghi şi sub o altă lumină, în fascinantul univers al creatorului „realismului magic”, neîndoios unul dintre geniile în viaţă ale literaturii mondiale.
Articole similare
După mai bine de un deceniu, când surorile Nikki, Sami și Tori Knotek aud cuvântul mamă, îl simt de parcă sufletul le-ar fi sfâșiat de gheara unui vultur, declanșând amintiri care au fost secretul lor încă din copilărie. Până acum. Ani la rând, în spatele ușilor închise ale fermei lor din Raymond (Washington), mama lor sadică, Shelly, și-a supus fetele unor abuzuri inimaginabile, umilințe, torturi și terori psihice. Trecând împreună prin toate aceste experiențe, Nikki, Sami și Tori au dezvoltat o legătură sfidătoare care le-a ajutat să devină mult mai puțin
Măritată peste noapte cu Alfonso d’Este, duce de Ferrara, Modena și Reggio, Lucrezia părăsește Florența natală pentru a trăi la o curte străină ale cărei obiceiuri îi par stranii și unde prezența ei nu este tocmai dorită. Chiar și soțul ei pare o enigmă: este fie un estet înconjurat de artiști, fie un despot în fața căruia tremură și propriile-i rude. În timp ce pozează la nesfârșit pentru un portret menit a-i surprinde frumusețea pentru eternitate, Lucrezia înțelege că în ochii curții ea nu îndeplinește decât rolul de mamă a
După o idee originală de Siobhan Dowd! „O capodoperă inegalabilă.“ - Publishers Weekly Monstrul a apărut după miezul nopţii. Aşa cum fac monştrii de obicei. Dar Conor nu-l aşteaptă pe acesta, ci pe cel din coşmarul său, care-l bântuie aproape în fiecare noapte de când mama lui s-a îmbolnăvit. Cu bezna, vântul şi urletele. Monstrul acesta care-l vizitează e diferit. Sălbatic şi neîmblânzit. Şi vrea de la Conor lucrul cel mai periculos. Chemarea monstrului, roman dublu câştigător al Carnegie Medal (pentru ficţiune şi ilustraţii), spune o poveste extrem de emoţionantă despre
