Distribuie
Suntem în primăvara anului 1923, când Germania încearcă să-și revină după Primul Război Mondial. Inflația crește, iar marca germană se devalorizează și ajunge să fie folosită drept hârtie de tapet în odăile celor disperați, ca un accesoriu al indiferenței. Tânărul Ludwig Bodmer, angajat al firmei de monumente funerare Heinrich Kroll & Fiii, face cunoștință cu mica societate boemă care-l ajută să-și uite măcar pentru o noapte, două îndoielile. Cu toată degradarea economică ce apasă viața locuitorilor, șarmul și eleganța anilor 1920 supraviețuiesc și schițează o mică pânză a existenței vag amprentate de un lux vetust în hotelul Walhalla, în clubul de noapte Rote Muhle și la bodega Blume. Ludwig, a cărui tinerețe a fost furată de război, e frământat de întrebări legate de viața în mijlocul acestui haos. Așa ajunge să o întâlnească pe Isabelle, tânăra tulburată alături de care speră că va găsi iubirea, salvarea atât de căutată, dar și sensul atrocităților unui război pe care lumea, încercând să subziste, deja începe să le uite.
Articole similare
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
Octav Mavru, avocat bine-cunoscut la București, pornește, într-un moment de criză, într-o călătorie în Orient. Cu scopul de a-și (re)găsi fiul, cel de la care primește un pachet misterios, prin intermediul căruia pare că-i cere ajutorul. Nu va fi singur, ci însoțit de Beguma – o clientă de-a lui, care își caută, la rândul ei, fiica mai mare – și de Lia, fiica mai mică a acesteia. O seamă de ghizi îi escortează, dar și protejează pe parcurs. Malalai, „fiica Afghanistanului“, cum ea însăși se autointitulează, proiectează nanoboți anticancer. Și
Ce-ar fi dacă oamenii ar construi un turn de pe Pământ până la Cer și ar pătrunde dincolo de hotarele acestuia? Ce-ar fi dacă legile matematicii, fundamentul realității noastre, s-ar dovedi a fi arbitrare și contradictorii? Sau dacă o știință a numirii lucrurilor ar putea insufla viață materiei neînsuflețite, schimbând pentru totdeauna granițele dintre viu și neviu? Cum ne-ar transforma percepția asupra timpului o limbă extraterestră care ne-ar altera felul în care înțelegem trecutul, prezentul și viitorul? Și ce-ar însemna pentru lume dacă toate credințele creștinismului fundamentalist ar fi literal
