Distribuie
Prada, cel de-al doilea roman din celebrul ciclu Familia Rougon-Macquart al scriitorului naturalist Émile Zola, zugrăveşte criza morală, dar şi identitară pe care o traversează Franţa în perioada celui de-al Doilea Imperiu. Aristide Rougon, mărunt funcţionar la primărie, urcă rapid pe scara socială datorită slujbei sale care îi oferă acces la planurile de înfrumuseţare a Parisului întocmite de baronul Haussmann la ordinele lui Napoleon al III-lea. Luându-şi numele de Aristide Saccard, acesta ia parte, fără nici un fel de scrupule, la dezmembrarea oraşului de către speculanţi şi strânge o avere fabuloasă cumpărând pe nimic imobile întregi şi revânzându-le la preţuri piperate primăriei, care intenţionează să le demoleze pentru a construi bulevardele largi de astăzi. Critica necruţătoare a lui Zola la adresa corupţiei din epocă a stârnit un adevărat scandal, autorului recomandându-i-se chiar să întrerupă publicarea romanului în foileton.
Émile Zola, cel mai important exponent al naturalismului francez, s-a născut în anul 1840 la Paris. Pasionat de scris şi de cărţi încă din adolescenţă, după absolvirea liceului a lucrat o vreme la librăria Hachette. Şi-a făcut debutul literar cu un volum de povestiri intitulat Povestiri pentru Ninon (1864), urmat la scurt timp de un roman autobiografic, Mărturisirea lui Claude (1866), şi de alte romane foarte bine primite de public, precum Thérèse Raquin (1867) sau Madeleine Férat (1868).
Între anii 1871 şi 1893 a lucrat la celebrul ciclu de douăzeci de romane Familia Rougon -Macquart – o fascinantă galerie a tuturor mediilor sociale ale epocii sale –, dintre care cele mai reprezentative sunt Gervaise (1877), Nana (1880), La paradisul femeilor (1883), Germinal (1885), Bestia umană (1890) şi Banii (1891).
Prozator, poet, dramaturg, teoretician al naturalismului, dar şi jurnalist de succes, în 1879 s‑a implicat în controversata Afacere Dreyfus, lucru care i‑a adus condamnarea la un an de închisoare şi o amendă de 3.000 de franci.
În anul 1899 a început un nou ciclu de romane, intitulat Cele patru Evanghelii, din care nu a apucat să definitiveze decât trei volume. S‑a stins din viaţă în 1902, din cauza intoxicaţiei cu monoxid de carbon, în apartamentul său din Paris.
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/prada-nqvvgc32/
Articole similare
Ştiind prea bine că nicio informaţie nu există fără un proiect de comunicare, Dominique Wolton vrea să răstoarne stereotipul dominant, gândindu-le împreună. Altfel spus, încercând o redefinire a statutului comunicării, secolul nostru fiind unul al coabitării. În viziunea sa, a comunica înseamnă a împărtăşi ceea ce avem în comun, dar şi a învăţa gestionarea diferenţelor. Fiindcă, ridicând complexităţi suplimentare, comunicarea înseamnă negociere şi coabitare; aducând, adică, în prim-plan problema relaţiei, recunoscând prezenţa Celuilalt. Valorizând coabitarea, implicit primatul toleranţei, invocând experienţa concretă a alterităţii, Dominique Wolton propune, după ani de cercetări,
În adâncul pădurii trăiește o bătrână răutăcioasă, care în fiecare an face tot posibilul să oprească primăvara. Într-o zi, când patrulează printre copaci și tufișuri pentru a preveni înmugurirea copacilor și trezirea animalelor din hibernare, se întâmplă ceva ciudat. Un băiat supărat spune o vrajă și o îndeasă într-un buzunar! Ce ar putea avea în comun o bătrână furioasă și un băiețel supărat? Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/doamna-spanac-wvncfsc3/
Autoarea bestsellerului Acolo unde femeile sunt regi Ambițioasa Olivia, perfecționista Laura și nonconformista Anjali sunt prietene de nedespărțit încă din prima zi la Medicină. Iar legătura lor le-a ajutat să se sprijine reciproc și când presiunea examenelor a fost înlocuită de greutățile și bucuriile maternității și noi joburi solicitante. Cândva au promis să facă orice una pentru alta — inclusiv să uite noaptea despre care n-au vorbit niciodată: o petrecere cu droguri, sex și secrete care le-a obligat să facă o alegere ce le-ar putea distruge. Dar cât de departe ar
