Elif Shafak, Insula copacilor
Autor: Categorii: O carte pe ziUltima actualizare: 10 august 2025Timp citire: 1,5 min

Distribuie

Doi adolescenţi ciprioţi, un grec şi o turcoaică, se întâlnesc într-o tavernă de pe insula care le este cămin amândurora. E singurul loc unde Kostas şi Defne se pot vedea în taină, ascunşi sub grinzile înnegrite de care atârnă funii de usturoi, ardei iuţi sau caprifoi căţărător şi sub smochinul care creşte printr-o gaură din acoperiş. Acesta este martor la întâlnirile lor fericite şi la despărţirile lor tăcute. Smochinul e acolo şi când izbucneşte războiul, când capitala e prefăcută în moloz şi scrum, când adolescenţii sunt despărţiţi brutal de evenimente. Douăzeci de ani mai târziu, Kostas se întoarce – un tânăr botanist care cercetează speciile locale, căutând-o, de fapt, pe Defne. Cei doi iubiţi revin la tavernă să taie un butaş din smochin şi îl strecoară în valiză, ducându-l cu ei la Londra. Mulţi ani mai târziu, smochinul din grădină e singurul care o leagă pe fiica lor, Ada, de căminul acela pe care nu l-a vizitat niciodată, în încercările ei de a face lumină în toţi anii de secrete şi tăcere şi de a-şi găsi propriul loc în lume. Romanul Insula copacilor dispăruţi a fost nominalizat la Costa Award, RSL Ondaatje Prize şi Women’s Prize for Fiction.

„Un roman minunat, sfâşietor, care are în centru secretele întunecate ale războaielor civile şi dezastrele extremismului: Cipru, iubiţi născuţi sub o stea fără noroc, oameni dragi ucişi, copii traumatizaţi.” (Margaret Atwood)

Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/insula-copacilor-disparuti-roman-dydpw4k8/

 

 

Articole similare

  • Trebuie să subliniem din capul locului că pictura japoneză (kaiga sau gadō) este una din cele mai vechi exprimări în arta vizuală niponă, manifestată la cel mai înalt grad de rafinament creator, probat încă de la începuturile ei. (…) a creiona profilul real al universului unei lumi a picturii rămâne încercarea temerară a acelui efort, nu lipsit de strădania spre limpezire a gândului, de bucurie a cercetării, atât cât șansa ne oferă prilejul de a izbuti să realizăm ceva coerent. Am conceput alcătuirea cărții noastre pe o structură de model

  • Într-o zonă muntoasă izolată din Islanda, echipele de căutare pornesc pe urmele unui grup de persoane dispărute. Ce i-a determinat pe turiști să vină în munți în toiul iernii grele, în beznă și viscol? Și ce i-a făcut să-și părăsească adăpostul și să se aventureze în zăpadă fără echipament? Între timp, la stația radar din Stokksnes se întâmplă lucruri bizare. Fie că e vorba de balta de sânge găsită în zăpada imaculată, în plină pustietate, fie că e vorba de un pantofior de copil dezgropat după ce a stat în

  • Pași pe trepte. Doar o secundă să reacționezi. Ce se întâmplă în continuare va decide totul. Singură acasă cu copiii în timpul unei furtuni, o mamă aude un zgomot — în casele vechi se aud tot timpul zgomote. Dar acesta e tulburător de familiar: un pas neobișnuit de greu și de lent, care urcă pe scară. Vede silueta unui bărbat pe hol, învăluită în umbre. Îngrozită, își trezește în liniște copiii și-i împinge în cea mai veche parte a casei, într-o cămăruță secretă. Se ascund toți în timp ce bărbatul