Elif Shafak, Cele patruzeci de legi ale iubirii

Ella Rubinstein – mamă casnică şi soţie nefericită trăind în suburbiile Bostonului zilelor noastre – se angajează, la aproape patruzeci de ani, la o agenţie literară. Într-o zi i se cere să scrie un referat despre romanul unui autor pe care nu-l cunoaşte. Aşa descoperă povestea fascinantei legături spirituale dintre faimosul poet persan Rumi şi dervişul sufit Shams din Tabrīz. Forţa eliberatoare a iubirii care a schimbat destinele celor doi prieteni îl va schimba curînd şi pe al ei: între Ella şi Aziz Zahara, autorul romanului, începe un schimb epistolar, apoi se înfiripă o minunată poveste de dragoste. O apologie a iubirii, privită în multiplele sale ipostaze, romanul lui Elif Shafak punctează cu subtilitate diferenţele dintre religie şi spiritualitate, dintre datorie şi iubire.

José SARAMAGO s-a născut la 16 noiembrie 1922 în Azinhaga (Ribatejo), într-o familie modestă. Destinul său scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminând cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatură (1998). După debutul din 1947, cu romanul Terra do Pecado (cu titlul iniţial, Văduva, schimbat de editor), urmat de o tăcere de aproape două decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare şi politice, nuvele, piese de teatru, nenumărate traduceri, revenind la roman abia în 1977, cu Manual de pictură şi caligrafie (Polirom, 2010, 2022). Ridicat de la pământ (1980) îi aduce recunoaşterea în spaţiul lusitan şi impune fraza şi punctuaţia care vor constitui de acum înainte marca inconfundabilă a stilului său. Celebritatea internaţională o dobândeşte cu Memorialul mânăstirii (1982; Polirom, 2007, 2017, 2023), care, alături de Anul morţii lui Ricardo Reis (1984; Polirom, 2003, 2009, 2018) şi Istoria asediului Lisabonei (1989; Polirom, 2004, 2014, 2018), formează seria narativă cu tematică istorică, scriitorul acordând o atenţie specială „originii şi identităţii portugheze”. În 1991 publică Evanghelia după Isus Cristos (Polirom, 2003, 2012), cel mai polemic roman al său, care reconstruieşte o viaţă apocrifă a lui Isus. O cotitură în universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de ficţiuni ucronice şi alegorice începută cu Pluta de piatră (1986; Polirom, 2002, 2015) şi continuată de Eseu despre orbire (1995; Polirom, 2005, 2008, 2013), Toate numele (1997; Polirom, 2002, 2008, 2011), Peştera (2000; Polirom, 2005, 2009, 2013), Omul duplicat (2002; Polirom, 2009, 2016), Eseu despre luciditate (2004; Polirom, 2008, 2014) şi Intermitenţele morţii (2005; Polirom, 2007, 2009, 2013). La Editura Polirom au mai apărut: Călătoria elefantului (2010, 2014), Cain (2012, 2014), Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 – martie 2009 (2010), Ultimul caiet. Texte scrise pentru blog: martie 2009 – noiembrie 2009 (2011), Călătorie prin Portugalia (2011), Lucarna (2013), Halebarde, halebarde (2015), De la statuie la piatră (2017), Jurnalul din anul Nobelului (2021) şi Poemele posibile. Antologie 1966-1975 (2022). José Saramago şi-a petrecut ultimii ani în Lanzarote, Insulele Canare, continuând să scrie şi să publice. S-a stins din viaţă în iunie 2010.

Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cele-patruzeci-de-legi-ale-iubirii-roman-pm5s2mn2/