Distribuie
Ieșirea la suprafață : [roman] / James, Cormac. — Bucuresti : Univers, 2016
O misiune himerică, un echipaj condus de un nesăbuit, un pasager clandestin cu o mare problemă și o mare speranță. Și în jur o lume de gheață a cărei splendoare nu e egalată decât de cruzimea cu care respinge viața umană.
La 1850, vasul Impetus pornește spre nord vest, din Groenlanda, în căutarea expediției pierdute a lui Franklin. Cu întârziere – sezonul propice navigării se apropie de final. Înaintează, totuși, cu înverșunare, în ciuda tuturor semnelor potrivnice. Până când vasul rămâne captiv în imensul pustiu arctic, fără nici o posibilitate de mișcare, nici înainte, nici înapoi. Femeia însărcinată care se ascunsese la bord va naște aici, iar copilul va deveni noul centru de greutate al vasului prins în gheață.
Ieșirea la suprafață, cea de a doua carte a tânărului scriitor irlandez Cormac James, este romanul unei expediții la capătul lumii, dar și al unei aventuri domestice: paternitatea. O carte fără nici un cuvânt în plus.
Articole similare
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
Octav Mavru, avocat bine-cunoscut la București, pornește, într-un moment de criză, într-o călătorie în Orient. Cu scopul de a-și (re)găsi fiul, cel de la care primește un pachet misterios, prin intermediul căruia pare că-i cere ajutorul. Nu va fi singur, ci însoțit de Beguma – o clientă de-a lui, care își caută, la rândul ei, fiica mai mare – și de Lia, fiica mai mică a acesteia. O seamă de ghizi îi escortează, dar și protejează pe parcurs. Malalai, „fiica Afghanistanului“, cum ea însăși se autointitulează, proiectează nanoboți anticancer. Și
Ce-ar fi dacă oamenii ar construi un turn de pe Pământ până la Cer și ar pătrunde dincolo de hotarele acestuia? Ce-ar fi dacă legile matematicii, fundamentul realității noastre, s-ar dovedi a fi arbitrare și contradictorii? Sau dacă o știință a numirii lucrurilor ar putea insufla viață materiei neînsuflețite, schimbând pentru totdeauna granițele dintre viu și neviu? Cum ne-ar transforma percepția asupra timpului o limbă extraterestră care ne-ar altera felul în care înțelegem trecutul, prezentul și viitorul? Și ce-ar însemna pentru lume dacă toate credințele creștinismului fundamentalist ar fi literal
