Distribuie
Deși s-a scris mult despre controversatul rege Carol al II-lea, atât studiile de specialitate, cât și cele adresate publicului mai larg se referă de obicei sumar la educația școlară primită de principe. Autorii diverselor lucrări le amintesc pe dădace și guvernante sau pe preceptorii care s-au perindat la palat, dar sunt reținuți în legătură cu dascălii care l-au călăuzit, de la însușirea scrisului și a cititului până în anii de liceu. Cu toate acestea, toți îl prezintă pe copilul Carol ca pe un cititor pasionat, în stare să se cufunde nopți întregi în lectură.
Lucrarea de față nu umple această lacună, dar permite o privire instantanee peste umărul elevului Carol, dezvăluind crâmpeie din programul pedagogic care i s-a aplicat. Prezentăm două caiete ale principelui, păstrate de primul lui dascăl, ardeleanul Ion Cionca (1850–1910), cel care l-a călăuzit timp de zece ani, i-a predat toate materiile claselor elementare și a rămas apoi, în anii de liceu, profesorul lui de limbă română. De la acest dascăl, fiu de țăran român din zona Sibiului, a deprins vlăstarul familiei Hohenzollern nu numai limba română, ci și scrisul și cititul în limba lui paternă, germana.
Cele două caiete au zăcut mai bine de un veac într-un sipet ascuns în vremurile tulburi de urmașii profesorului Cionca. Ele sunt scrise la distanță de șapte ani: primul, legat în copertă albastră cu monograma regală, conține exerciții de caligrafie din primul an școlar (1900–1901), trecând pe parcurs de la creion la tocul cu cerneală. Elevul copiază cu grijă, literă cu literă, maxime și sentințe alese de dascăl ad usum delphini, să-i servească viitorului suveran ca îndreptar etic.
Al doilea – un carnet în format de buzunar – conține un text întocmit la îndemnul aceluiași dascăl, în iulie 1907 (pe când Carol avea treisprezece ani și jumătate), intitulat „Călătoria în Oltenia”, care relatează, în formă de jurnal, o excursie oficială de o săptămână făcută de principii de coroană, Ferdinand și Maria, împreună cu moștenitorul lor, prin Oltenia, cu mici incursiuni în sudul Ardealului. Acest succint jurnal de călătorie, de fapt o temă de casă corectată de dascăl cu cerneală roșie, este redat în facsimile, cu transcriere și note de subsol.
Lucrarea conține și fotografii din copilăria principelui și cu membri ai familiei regale, precum și fotografii neștiute cu Ion Cionca și soția acestuia.
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/carluta-si-primul-lui-dascal-din-ucenicia-principelui-carol-al-romaniei-rrj2fqvx/
Articole similare
Greta își petrece zilele transcriind ședințe de terapie pentru un sex coach, o slujbă de vis având în vedere că întotdeauna i-a plăcut să descopere secretele oamenilor. Însă viața îi este complet dată peste cap când dezvoltă o fascinație neobișnuită pentru una dintre cliente: o femeie căsătorită inhibată, pe care o numește cu afecțiune Măreața Elvețiană, deoarece e înaltă, stoică și originară din Elveția. Greta e fermecată de atitudinea revigorantă a acesteia în fața traumelor. Amândouă au istorii întunecate, însă Măreața Elvețiană alege să se desprindă de suferința ei, în timp
Stephen Crane, scriitorul care a transformat literatura americană de la începutul secolului trecut, este protagonistul cărții lui Paul Auster. Băiatul sclipitor urmărește aventura tânărului care, ca să‑și scrie reportajele ce‑i țin spiritul în viață, povestirile, nuvelele, poemele și romanele, trăiește fiecare zi ca pe o călătorie nebunească în necunoscut: se amestecă printre muncitorii și vagabonzii de pe chei ca să le învețe purtările și vorba, ia, donquijotesc, apărarea unei prostituate într‑un celebru proces care a împărțit presa vremii în două tabere, schimbă cursul alegerilor prezidențiale printr‑un articol scris în focul vârstei de
Romanul Destul de frig să vină zăpada a fost tradus în 19 limbi, a câștigat, printre altele, Victorian Prize for Literature și Prime Minister’s Literary Award for Fiction și este primul câștigător al The Novel Prize, selectat din 1.500 de manuscrise din întreaga lume. Două femei, fiică și mamă, își petrec împreună vacanța în Tokio: se plimbă de-a lungul canalelor în lumina arămie a serilor de toamnă, se înfrigurează în răceala ploilor iscate de taifun, se bucură de mâncare în mici restaurante găsite la-ntâmplare pe stradă și vizitează galeriile de artă ale orașului. Toate aceste mărunte evenimente
