Distribuie
Pentru a vă stârni interesul cărții de față, extragem din Prefața acesteia câteva fraze: „Cartea de față conține texte privitoare la căință, la întoarcerea fiecăruia la Împărăția pierdută. Din pricina continuității acestei teme cu aceea a Bibliei, am ales să prezint aici mai întâi relatarea privitoare la Maria Magdalena ca imagine biblică a persoanei păcătoase care se căiește. Urmează un al doilea text, relatarea privitoare la Maria Egipteanca folosită ca un model al căinței mai cu seamă în cultul Bisericii Ortodoxe Răsăritene. Alături de acestea am așezat alte trei texte monastice privitoare la aceeași temă a convertirii de la prostituție la sfințenie, texte care circulau formând un grup aparte printre monahii Bisericii primare. Am comentat aceste texte ca parte a temei generale a căinței; după fiecare secțiune de comentarii urmează traducerea textelor. În fiecare caz istoriile din textele pe care le-am tradus constituie punctul final al diferitelor altor forme de povestiri și, deși nu intenționez să prezint aici o critică a izvoarelor, am inclus și unele din textele respective pentru a da situare mai autentică relatărilor mai lungi. Întrucât mi se pare că aici este vorba de o temă centrală a creștinismului și preocuparea mea este să o analizez mai degrabă pe aceasta decât detaliile textelor ca literatură, observațiile mele privitoare la texte ca atare se mărginesc la notele de subsol. Original scrise în limba greacă, aceste texte au fost traduse în limba latină și au continuat să fie citite de-a lungul Evului Mediu, popularitatea lor înregistrând o creștere în decursul acestei perioade. Am utilizat versiunea latină a textelor din Vitae Patrum întrucât accentul acestui studiu este semnificația lor în Occident mai degrabă decât în Răsărit: ultimul capitol deci, privește textele din Occidentul medieval. Gândul de a traduce aceste texte mi-a venit pentru prima dată după ce am întâlnit-o pe Maria, o foarte tânără fată care locuiește la Londra ca prostituată. Într-o seară s-a apropiat de mine și mi-a cerut să o ajut să scape de o viață pe care o detesta. Pe când vorbeam a apărut o mașină și Maria a fost luată de către protectorii ei. Ei ii dedic această carte, cerând ca mila lui Dumnezeu să vină peste noi toți”.
Benedicta Ward SLG este membră din 1955 a Comunității monastice a Surorilor Iubirii lui Dumnezeu (Sisters of the Love of God – SLG), de la Fairacress, Oxford. Este autoare a unei serii de cărți, traduceri, studii și articole privitoare la spiritualitatea monahismului timpuriu și a celui medieval timpuriu occidental (Patericul, Cassian, Beda, Cistercienii, Bernard, Alcher, Anselm, cultul sfinților și teologie monastică).
Mai multe despre carte – AICI – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/vietile-sfintelor-care-mai-inainte-au-fost-desfranate-ca-un-studiu-asupra-caintei-in-monahismul-timpuriu-jqhzc8ys/
Articole similare
Premiul Polar Michel Lebrun 2020 O tânără este găsită în apartamentul său din Bruxelles, ucisă cu mai multe lovituri de cuțit. Toate indiciile arată spre Nikola Stancovici, un artist care a fost ultima persoană pe care victima a sunat-o înainte să moară. El apare pe înregistrările camerelor de supraveghere imediat după crimă, poliția îi găsește hainele pătate de sânge și descoperă în atelierul său schițe ale locului faptei. Sub aparențele sale de copil pierdut, Niko este un graffiti artist de geniu, supranumit de presă „Funambulul”, după ce pe străzile capitalei
Trei ani. Douăsprezece luni. O durere fără sfârșit. După ce și-a pierdut sora în urmă cu trei ani, Savannah Litchfield simte că trăiește doar pe jumătate. Acum, la 17 ani - vârsta la care a murit Poppy -, durerea pierderii ei este mai mare ca niciodată. Iar când terapeutul îi sugerează lui Savannah să plece într-o călătorie în jurul lumii organizată pentru a-i ajuta pe adolescenții afectați de pierderea persoanelor dragi, Savannah acceptă, însă fără tragere de inimă, luând cu ea jurnalul pe care i l-a lăsat Poppy înainte să
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
