Distribuie
„Una dintre cele mai mai artistice, mai limpezi și mai memorabile cărți pe care le-am citit în ultima vreme este Cartea caselor, romanul cunoscutului scriitor italian Andrea Bajani. Nu știi ce să admiri mai întâi la lectura acestei scrieri: precizia chirurgicală a frazelor, descripțiile amănunțite ale zonelor citadine și-ale numeroaselor case în care-a locuit Io, personajul central, finețea și empatia cu care autorul înfățișează psihodramele ce se petrec în crustele de calcar, oțel și lemn ale caselor, poezia intensă ce luminează din loc în loc austeritatea cărții. Hipnotizat de ritualul dezghiocării, mereu și mereu, a altor ziduri, a altor glasuri și-a altor încăperi, ai uneori sentimentul că te afli într-un roman de Alain Robbe-Grillet, alteori că trăiești într-un oraș imaginar din colecția lui Italo Calvino, dar Andrea Bajani rămâne cu toate acestea profund original prin aerul stoic, de tristețe sobră, ce învăluie romanul. Casele sale sunt tot atâtea carapace de broască țestoasă, fragmente de eternitate înșiruite, asemeni vertebrelor, de-a lungul coloanei vertebrale a personajului. Roman tulburător și de neuitat, Cartea caselor aduce un aer de noutate în experiența de lectură a oricărui cititor“, punctează despre cartea de față scriitorul Mircea Cărtărescu.
ANDREA BAJANI s-a născut la Roma în anul 1975. Pentru o perioadă, familia lui se mută în Cuneo, regiunea Piemont, în nordul Italiei, ca mai apoi să se stabilească la Torino. Semnează articole în cotidianul „La Stampa”, precum şi în revista „Lo straniero”. De asemenea, colaborează cu Rai Radio 2. Este coautorul unei piese de teatru, Miserabili, un spectacol de Marco Paolini. În anul 2002 debutează cu romanul Morto un papa, iar în anul următor îl publică pe cel de-al doilea, Qui non ci sono perdenti. Devine cunoscut însă în anul 2005 cu cel de-al treilea roman, Cordiali saluti, în care descrie condiţiile precare în care îşi desfăşoară activitatea muncitorii italieni. Pe acelaşi subiect, în 2006, scrie un reportaj, Mi spezzo ma non m’impiego, publicat de editura Einaudi. Urmează romanul De vei lua aminte la greșeli (Se consideri le colpe, 2007; Humanitas, 2009), câștigător al premiilor Super Mondello, Brancati Prize, Recanati Prize și Lo Straniero. În anul 2009 publică romanul Domani niente scuola, urmat, în 2010, de Ogni promessa, cu care câștigă în 2011 Premiul Bagutta. Romanul La vita non è in ordine alfabetico (Einaudi, 2014) primește Premiul Settembrini.
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cartea-caselor-roman-h6vhgk5s/
Articole similare
Romanul Laur cuprinde trei capitole. Este descrierea protagonistei cu privirea în urma unei iubiri atipice, complicate, filtrând din amintirea ei acele moment cheie care ar putea, doar într-o oarecare măsură, să îi explice acesteia destinul. Are o componentă psihologică, gândurile se adună pentru a retrăi şi a linişti amintirea iubirii pentru a regăsi un sentiment neschimbat, singura modalitate de a se opune trecerii timpului, dar şi trecerii în alt moment în care iubirea devine un imposibil de trăit în realitatea apropiată. Iubirea aceasta, oricât se doreşte înţeleasă prin apropierea amintirii, îşi apără
Pe puntea vasului care o poartă spre un sat îndepărtat, la înmormântarea fostului ei iubit, Adèle, o femeie matură, care se ocupă de orologii vechi, îl cunoaște pe Jeremy, un bărbat mai tânăr decât ea, care visează să devină cântăreț de jazz. „Cum definești fericirea?“ îl întreabă ea. Așa începe dialogul lor despre iubire, timp, vârstă… Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/stingeti-totul-si-viata-se-lumineaza-roman-gghtcv3f/
Din clipa în care chipul drag ți-am văzut, La mine în suflet cald sălaș ți-am făcut. Că vei crește frumos de atunci am știut. Ești fiul pe care l-am vrut! Cel dintâi erou al unui băiat este tatăl lui. Prețuiește legătura specială pe care doar ei o au din această poveste plină de căldură. Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/de-ce-un-baiat-are-nevoie-de-un-tata-bkjndkg6/
