Distribuie
E. L. o tachina tocmai pentru că o credea, uneori, prea cerebrală. Asta o amuză și-și spunea că există întotdeauna un revers al medaliei: cel mai deștept bărbat pe care îl cunoscuse în viață avea față de ea o considerație specială, iar propriul soț o ironizase decenii la rând exact pentru același motiv. Se gândise adesea dacă în lipsa admirației se putea vorbi de iubire adevărată. Pentru ea, cu siguranță, nu. Căci simțise de atâtea ori ca, dacă nu există respect real pentru partener, timpul nu așază între oameni decât o formă de dispret, care devine o mâzgă din ce în ce mai păcătoasă odată cu trecerea timpului, când, oricum, toate se tocesc. Mai ales răbdarea. Și atunci îți e tot mai greu să respiri. Sigur, ea se simțea norocoasă că avea copiii, literatura și pe E. L. Crucea căsătoriei o ducea cum putea și, după atâta vreme, ar fi putut zice chiar că se obișnuise cu ea.
Bucureștiul ii făcea bine. Se simțea, în sfârșit, aproape de lumea de care era legată și care o interesa. Pierduse liniștea izolării, dar acolo, în camera ei de la etajul clădirii din Cotroceni, de unde se vedeau copacii până departe, o putea inventa. Un petec de cer, niște păsări, ce putea să-și dorească mai mult să vadă în zare, zi de zi, când se trezea?
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/hortensia-papadat-bengescu-straina-j9ch5xxm/
Articole similare
Romanul Ultimul bătrân prezintă cazul unui profesor pensionar care, pradă delirului psihic, nu mai este capabil să facă deosebirea dintre realitate şi imaginaţie. La un moment dat, în oraş apar persoane cu un singur ochi. Nu întâmplător acest ochi este situat între sprâncene, sugerând astfel ochiul lui Shiva, cum e numit, produs de glanda pineală, graţie căruia cele nevăzute ajung văzute. Undeva, sub Casa Poporului, domiciliază şeful acestei secte a ciclopilor, cu un destin aparte… Simetric, la suprafaţă, într-o biserică din Centrul vechi al oraşului, un preot îşi propune să întemeieze o
Măștile lui Brejnev este un excelent roman al lui Nicolae Spătaru! Autorul descrie cu mult umor atmosfera grotescă și absurdă, cu vădite accente de fantastic bulgakovian, din perioada care i-a urmat morții lui Brejnev. Tudorel Urian Nicolae Spătaru reușește să surprindă, la modul superlativ, cu un discurs narativ de forță, plin de originalitate, implicit de prospețime tematică… E bine de punctat felul în care romanul său ridică detaliul, amănuntul, lucrul aparent mărunt la nivel de preocupare narativă majoră, având puterea de a schimba destine și situații anodine. Constantin Dram Mai
Aceasta este povestea lui Avdo, meșter făuritor de pietre de mormânt, a cărui existență traversează istoria modernă a Turciei. Călătoria vieții lui se împletește cu a multor personaje ce ilustrează diversitatea religioasă și culturală a Turciei: creștini, musulmani sunniți, alaviți, turci, kurzi, armeni. Istoria lui Avdo începe în orașul Mardin, unde micul orfan cântă pe străzi pentru a-și câștiga existența, și unde este adoptat de un meșter făuritor de pietre de mormânt, care-l învață meserie. Pietrarul-cântăreț va cunoaște dragostea, nefericirea, prietenia adevărată, moartea celor apropiați, traiul sub regim polițienesc, dar
