Distribuie
Bestseller-ul „Periplul lui Baldassare” inaugurează seria de autor pe care editura o dedică unuia dintre cei mai importanți scriitori contemporani: Amin Maalouf.
În anul 1666, an care poartă în sine Numarul Fiarei și care prevestește sosirea Apocalipsei, Baldassare Embriacco, negustor genovez de curiozități, pornește în căutarea unei cărți rare, Al o sutălea nume, care ar putea să aducă izbăvirea. Periplul lui Baldassare poate fi citit în mai multe chei: ca un jurnal de călătorie, înfățișînd în chip fermecător lumea Levantului și Europa din preajma anului 1666; ca o carte a căutării mistice, dar și a indoielii carteziene într-o lume marcată de fanatisme și de bigotism și, nu în ultimul rînd, ca o călătorie către sine, în căutarea unui sens al propriei existențe.
Amin MAALOUF (n. 1949, Beirut) este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori francezi contemporani. Creştin melchit după mamă, protestant după tată, vorbind curent araba, franceza şi engleza, a crescut într-un mediu cultivat, unde scrisul reprezenta, sub diverse forme, o preocupare de familie. Istoric prin formaţie, interesat de politică, s-a afirmat ca ziarist la cotidianul libanez „An-Nahar” în anii ’70. În anul 1976 a părăsit Beirutul, stabilindu-se la Paris, unde a devenit redactor-şef al ziarului „Jeune Afrique”.
În calitate de ziarist, a călătorit mult, participând la numeroase evenimente importante: asediul Saigonului, revoluţia din Etiopia, războaiele israeliano-arabe, războiul civil din Iran.
A debutat ca scriitor în 1983, cu eseul istoric Cruciadele văzute de arabi. I-au urmat curând romanele Leon Africanul (1986), Samarkand (1988), pentru care i s-a decernat Prix des Maisons de la Presse, Grădinile luminii (1991), Primul secol după Béatrice (1992), Stânca lui Tanios (1993), distins în acelaşi an cu prestigiosul Prix Goncourt, Scările Levantului (1996), Periplul lui Baldassare (2000), pentru care i-a fost acordat Premiul Jacques Audiberti d’Antibes, şi Dezorientaţii (2012).
A publicat mai multe volume de eseuri, printre care Identităţi ucigaşe (1998) şi Naufragiul civilizaţiilor (2019). În anul 2011 a devenit membru al Academiei Franceze, al cărei secretar perpetuu este începând din 2023.
La Editura Polirom au apărut, unele în mai multe ediţii, volumele: Periplul lui Baldassare, Stânca lui Tanios, Primul secol după Béatrice, Grădinile luminii, Leon Africanul, Scările Levantului, Samarkand, Naufragiul civilizaţiilor, Identităţi ucigaşe, Cruciadele văzute de arabi şi Fraţii noştri neaşteptaţi.
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/periplul-lui-baldassare-roman-vc6jt662/
Articole similare
În volumul cinci din seria "Cuvintelor duhovnicești", ale Cuviosului Paisie, sunt cuprinse învățăturile Starețului cu privire la patimi și virtuți. Prezentele învățături nu constituie o învățătura sistematică, nici nu se referă pe larg la toate patimile și virtuțile, ci ele au fost adunate din răspunsurile Starețului la întrebările legate de "diagnosticarea" și vindecarea patimilor, precum și de lucrarea virtuții. Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cuvinte-duhovnicesti-vol-5-patimi-si-virtuti-vnjggjxs/
După mai bine de un deceniu, când surorile Nikki, Sami și Tori Knotek aud cuvântul mamă, îl simt de parcă sufletul le-ar fi sfâșiat de gheara unui vultur, declanșând amintiri care au fost secretul lor încă din copilărie. Până acum. Ani la rând, în spatele ușilor închise ale fermei lor din Raymond (Washington), mama lor sadică, Shelly, și-a supus fetele unor abuzuri inimaginabile, umilințe, torturi și terori psihice. Trecând împreună prin toate aceste experiențe, Nikki, Sami și Tori au dezvoltat o legătură sfidătoare care le-a ajutat să devină mult mai puțin
Măritată peste noapte cu Alfonso d’Este, duce de Ferrara, Modena și Reggio, Lucrezia părăsește Florența natală pentru a trăi la o curte străină ale cărei obiceiuri îi par stranii și unde prezența ei nu este tocmai dorită. Chiar și soțul ei pare o enigmă: este fie un estet înconjurat de artiști, fie un despot în fața căruia tremură și propriile-i rude. În timp ce pozează la nesfârșit pentru un portret menit a-i surprinde frumusețea pentru eternitate, Lucrezia înțelege că în ochii curții ea nu îndeplinește decât rolul de mamă a
